Despre nesimtire si un pic mai mult…

Postat de licuriciu | de prin Romania,de-ale Licuriciului | marți 23 iunie 2009 19:08

“INTERPELÁ, interpelez, vb. I. Tranz. A cere cuiva să dea un răspuns, să dea socoteală asupra unui fapt; spec. a cere explicaţii (în parlament) unui membru al guvernului asupra modului de rezolvare a unor probleme, a unor acte etc.” A interpela, sau a cere socoteala cuiva pentru ceva anume, este o actiune destul de violenta, care presupune un ton agresiv si o atitudine pe masura. Acest cuvant, care ma obsedeaza de cateva zile, a fost folosit de femeia-minune a zilei, “celebra” Monica Iacob-Ridzi. “Monica Iacob-Ridzi interpelează CE despre banii europeni cheltuiţi pe…”, scrie pe site-ul oficial al ministresei. Cum drace sfinte sa ne tepuiasca Uniunea Europeana cu 18 milioane de euro, cat estimeaza stimabila ca ar fi trebuit sa primim sub forma de subventii pentru un program national de distributie a laptelui in scoli?18 milioane de euro! sunteti nebuni la cap? in afara de faptul ca in toata viata mea si in cele ale strabunilor mei nu o sa vad vreodata atatia bani la un loc…dar hai sa facem un calcul logic: Monicutza se ia de piept cu Comisia Europeana pt 18 milioane, si ea “arunca pe fereastra” pe Ziua Tineretului mai mult de jumatate de milion. E ca n proverbul ala: ce bagi pe gura, iese pe c*r, scuzati limbajul! Aflam azi de la nu stiu ce emisiune de pe nu stiu ce canal ca s ar fi cheltuit vreo … nu mai stiu, ceva gen 75000 de euro pe scanduri, ca vreo 45000 de euro ar fi diferenta dintre cat se zice ca s a platit formatiilor invitate sa cante la concertul prilejuit de marea sarbatoare nationala si cat au declarat formatiile ca au primit. Azi sunt intr-o pasa proverbiala, si chiar e o zicala care inca mi joaca n cap cu privire la Wonder Woman-a politicii romanesti: nici usturoi n ai mancat, nici gura nu ti pute. Mie mi pute a nesimtire, poate chiar cu iz de ceva mai mult…cuvantul “delapidare” va spune ceva, doamna ministru?
Sincer, nu cred ca doamna se simte cu musca pe caciula nici macar in al 13-lea ceas, acum cand deja partidele politice, media si poate chiar o tara intreaga ii vor capul pe tava! Nu e invatata de acasa sa nu i se accepte mofturile, nici macar atunci cand baga mana pan’la cot in buzunarele tarii. Nu ea, fata tatei; nu ea, cocosul in casa; nu ea, cea al carei sot i a luat numele…
Morala: sa ne bucuram ca suntem tineri, ca numai acum putem sa ne bucuram de banii publici! …NOT!

Pe curand, cititorule drag, and stay out of trouble!

Post to Twitter

Romania in care traim

Postat de licuriciu | de pe la TV,de prin Romania,de-ale Licuriciului | vineri 19 iunie 2009 19:54

O buna perioada de timp, ca orice tânăr care se respecta, am încercat vâltoarea nebuna a traiului în afara granitelor tarii (nu, n am fost la cules căpșuni iberice, nici la construcții în Israel, la babysitting în Italia sau la bișniță la turci). La intoarcerea in tara mi am dat seama ca nu eram la curent cu schimbarile care avusesera loc in Romania in lipsa mea: Romania a evoluat, si eu nu o data cu ea. Printre lucrurile fundamentale pe care le pierdusem se numara:
- infiintarea site-ului pitzipoanca.org (si a suratelor cocalari.com si hai6.net – imi cer scuze daca mai exista si alte site-uri de profil, dar nu le am accesat niciodata). O adevarata manie lovise Romania. Cocalari si pitzipoance au existat dintotdeauna, de ce au ales ei tocmai momentul respectiv pentru a declansa acest razboi online? Este o moda de ultima ora sa te identifici cu cei anti-coca, anti-pitzi, anti-hi5, dar oare sa arunci cu pietre in cei mai slabi de inger te face mai bun? Si eu ma distrez cand mai vad cate unul/una in diverse pozitii si ipostaze, dar mi se pare putin exagerat sa las comentariu injurandu-l/o. Poate fiecare dintre noi si-a facut, la vreo betie, niste poze mai hilare, care, in grupul de prieteni, au o anumita insemnatate. Faptul ca decide sa le faca publice il/o face, in schimb, penibil/a. Oricum, pe sistemul “mania loveste Romania”, proprietarii site-urilor de profil probabil fac bani buni pe seama poftei concetatenilor nostri de a mai lua o burta de ras. Prieteni, rasul nu tine de foame ;)
- disparitia Elodiei. Cine Doamne-iarta-ma e Elodia si barba-so, Cioaca sau cum il cheama? Am fost neplacut impresionat de anvergura mediatica si amploarea luate de subiectul pe care, sincer, nu dau 2 bani. Daca ar face cineva o statistica cu cate persoane sunt date disparute anual sau cate crime conjugale au loc, mirobolantul caz al Elodiei n ar atinge nici 1%. De ce e cazul acesta mai special, deci? Doar pentru ca o cheama pe aia Elodia? Pun pariu ca daca o chema Marioara, sau Ana, sau orice nume mai des intalnit, nu prezenta interes pentru mai mult de 2OTVDDuri (astea sunt unitati de masura din Sistemul International: aparitii media la postul cu senzationalul). In aceeasi maniera, vezi cazul cu Magda Ciumac si Tolea. La asta recunosc ca ma distrez mai tare, ca mereu cand ii aud numele de familie – Ciumac – ma gandesc la 2 lucruri: 1. ca e urata ca ciuma, si 2. daca as avea un ciumag, i l as servi peste ochi.
- problema muzicala. Aici se incadreaza 2 trenduri: primul ar fi aparitia laudabila, dupa proverb (“Ca ciupercile dupa ploaie”) a unei mari varietati de trupe care se incadreaza in niste genuri muzicale neidentificabile (vezi popcorn?!), trend pe care il aprob si il apreciez. Inutil sa insir aici toate trupele, toti “Deejay”-ii si toti solistii (mentionez doar Play & Win, Nick Kamarera & Deepside DJs, David Deejay & Dony, Nexx etc) + reintegrarea in peisajul artistic romanesc al altora dati disparuti (Cream, Alex, DJ Project etc). Al doilea trend, blamabil pentru simplul fapt ca exista, include promovarea rusinoasa a anti-talentelor gen Naomi, Nichita, Emi, Fabio, Roxy manelista (asta chiar ma amuza), Tarchi, si a altor frustrati cu tot felul de probleme psihice. Identific si acuz problema nu la gagauta lor, ca vorba aceea, de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere, ci la pseudo-realizatorii si moderatorii emisiunilor TV (vezi Dan Diaconescu, Madalin Ionescu, Lazarus, Capatuitos, etc) care ii invita pe post mai ceva ca pe stimabilii Boc si Base la un loc. De fapt, dupa cum spuneam mai devreme, romanul pare ca se hraneste cu prostie intinsa pe paine in strat mai gros ca margarina (ca de unt n are bani). Trist, din nou!
- dezvoltarea fenomenului blogging. De la oameni care ofera poporului circ si paine (da’ macar e de calitate, vezi Mircea Badea), pana la oligofreni autocentrati care sufera de complexul lipsei suptului de la tzatza mamei, precum multi dintre asa zisii formatori de opinie, tot romanul e blogger. Daca puteam fi si eu blogger altfel decat pe blog, pe cuvant ca asa eram!
Morala: nu plecati din tara, ca se da cu curu-n sus in lipsa voastra!

Pe curand, cititorule drag, and stay out of trouble!

Post to Twitter

Ce ne facem cu Bijou?

Postat de licuriciu | de prin Craiova | joi 18 iunie 2009 20:57

Dupa cum știți, sau nu știți, ca nu aveți de unde, dar puteați sa va fi dat seama din uzul repetat al perfectului simplu, ma trag din neam de oltenasi de pe malurile Jiilor. Ca orice cetățean patriot ce se respecta, si eu sunt in mare masura mandru de transformarile care au avut loc, in ultimii ani, in urbea natala, fie ca e vorba de modernizarea centrului, fluidizarea traficului (prin montare de sensuri giratorii, largiri de strazi, stabilire de sensuri unice, inchiderea circulatiei in centru, pana si repararea trotuarelor si a bordurilor etc.), reinceperea lucrului la deja celebra Sala Polivalenta, etc etc etc. Urbea noastra draga se poate lauda ca mai beneficiaza de un element care o face sa ramana in inimile vizitatorilor, fie ei din tara sau din strainatate, dar si in ale concetatenilor mei: pitorescul Parc Romanescu, centru de atractie, de distractie si de relaxare a oamenilor de toate varstele.
Inca de pe vremea cand eram copil, parintii ma duceau de manuta sa l vizitez pe Bijou, the great, the one and only Bijou (cu diferite grafii si accente: fie ca era Bijou, a la francaise, fie Biju pe romaneste, cu accent pe i sau pe u). Am mai crescut si Bijou era singurul punct stabil din parcul ala (sau mai bine zis, din Zoo-le ala). Maimutele cu curu’ rosu se tot schimbau, mistretii parca erau de fiecare data altii, leii cand se faceau tigri, si tigrii – lei, etc. Acuma in ultima vreme s au tot perindat leoparzi/gheparzi/pantere sau alte soiuri de feline mari, care atrageau, intr adevar atentia publicului, despartit de ele de 30 de cm si doua randuri de gard de sarma…era breath-taking sa vezi o felina, care in mod normal m ar devora ca pe un pui de gaina daca as indrazni sa i incalc teritoriul in natura, cum sta inchisa intr o cusca de 3 pe 3, tragand alene cu dintii tociti dintr o halca de cal mort (cel mai probabil calul ii fusese coleg de suferinta, si el exponat al unei alte Gradini Zoologice). Trist! Si nu numai felinele se bucura de un asemenea trai. Imaginati va o intreaga panoplie de animale: vulpi albe obligate sa suporte caldura infernala a verii romanesti, lei langa tigri, dand noroc printre gratiile ce le despart custile vecine, lupi si tot soiul de caini (collie e exemplul cel mai flagrant) de pe care atarna pieile, cerbi ce pasc cot la cot (oare cerbii au coate?) cu caprele, totul asezonat cu pisici si alte specii autohtone care se plimba nestingherite pe batatura. Sa trecem in revizie si raionul de pasari: cred ca aici stam cel mai bine, cu micile exceptii ale pasarilor de prada (a caror deschidere a aripilor probabil e mai mare decat cusca in care stau). In rest, din cate imi aduc eu aminte, avem tot felul de gaini, porumbei si dracarii, fiecare cu cusca lor.
Revenind la Bijou, nu stiu cum se face ca in fiecare an, el era acolo, in grota lui in care ii aruncau oamenii paine, si vata pe bat, si popcorn, si fel de fel de tampenii (oameni tampiti -imaginati va ca Bijou nu se spala pe dinti dupa ce mananca porcosenia aia de vata de zahar!!). Acuma, probabil nu e acelasi urs de 20 de ani, dar asta e irelevevant: toti sunt Bijou in felul lor. De ceva vreme, nu mai e Bijou, ori a murit, ori a fost luat si mutat intr un loc mai bun. Apoi, au inceput sa apara niste placute pe custi (in special pe custile animalelor mari), ceva de genul: “Aceste animale sunt in curs de mutare”, sau “Aceste custi sunt in curs de desfiintare”, sau “sunt necorespunzatoare”, in fine, ceva nu de bine! Apoi au inceput sa iasa zvonuri cum ca s ar desfiinta Zoo-le din parc si l ar muta in Lunca. Acuma, nu stiu cati dintre voi cunosc situatia cu Lunca asta…pe vremuri era frumos sa te plimbi pe acolo de manuta cu o fata, vegetatie luxurianta, te pierdeai pe acolo, alea-alea! De ceva ani, lunca s a transformat in cartierul (si la propriu si la figurat) general al tuciuriilor orasului. Sa nu ma acuzati acum de rasism, ca e o boala de care nu sufar! Nu ma tem decat de ce mi ar putea face vreun coca razvratit, mai ales ca de curand un prieten a ajuns cu maxilarele-n sarme si o prietena a fost batuta cu picioarele de cetateni de etinie rroma, mai popular, tigani! Citeam pe un forum, parca, o discutie despre mutarea animalelor in Lunca, si un batranel zicea ca n o sa si mai duca nepoteii de mana sa l vada pe Bijou, ca nu vrea sa se pomeneasca cu un glont in cap. Ei, glont in cap, sabia pe ureche, cine nu si mai aminteste sangerosul episod Caiac? In fine, problema e spumoasa: conditiile in Parc nu sunt de partea animalelor; primarul zice ca ar vrea sa modernizeze Zoo-le din Parc, dar nu primeste fonduri si autorizatii; se vehiculeaza mutarea in Lunca, dar populatia ar fi covarsitor impotriva proiectului. Morala: pana se decid autoritatile competente, cele care au de suferit sunt nevinovatele animale, iar pana se rezolva problema, no Bijou pentru locuitorii urbei de pe malul Jiului.

Pe curand, cititorule drag, and stay out of trouble!

Post to Twitter

Ce face omul cand e plictisit?

Postat de licuriciu | de-ale Licuriciului | miercuri 17 iunie 2009 17:31

Ascult Bitza – Vorbeste vinul! Nu, nu asta face omul cand e plictisit, doar ii admiram inconfundabilul R lui Bitza. Imi plac oamenii care vorbesc graseiat. In afara de mama, toti ai mei vorbesc asa, inclusiv eu. Aia mai slow, care vor sa si bata joc de un copil rarait, ii zic ca are deficiente de vorbire; ciudat, eu mereu m am simtit superior pe tema asta. Nu tre’ neaparat sa fii mai destept, dar, la dracu’, asa te face sa pari…
Revenind: zilele astea ma plictisesc extraordinar de mult. Sunt aproape la fel de plictisitoare ca Ecaterina Andronescu. Cati ati vazut o azi la conferinta aia de presa? A, genial, cica Base a mustruluit-o de fata cu restul ministrilor, si ea, in loc sa i dea replica pe moment, a convocat conferinta de presa sa dea declaratii. Un fel de proverbul ala cu vitejii de dupa razboi, asa si prima ‘educatoare’ a tarii!
In alta ordine de idei, eu cand ma plictisesc rau, ma uit la avatarele si statusurile oamenilor de pe mess. Nu stiu cati ati incercat sa faceti o categorisire a statusurilor prietenilor vostri. De obicei ma binedispun, alteori ma fac sa rad cu gura pana la urechi, astea comice. Mai sunt si staturile ‘disperate’ (detaliez mai jos ce e cu statusurile respective), cele inteligente, cele de departare, de ignorare, de dragoste, de promovare, de lauda, linkuri spre filmulete pe youtube, melodii la status etc, o intreaga panoplie de declaratii si afirmatii care ori te invita inauntru, ori te tin la usa imaginara ce te desparte de persoana pe care o ai in lista. Din fericire, nu ma numar printre persoanele care se bucura de prieteni cu statusuri cocalaresti/pitzipongesti/manelistice. Dar sa purcedem, deci, la clasificare:

  • statusurile comice. Pot fi de mai multe feluri, majoritatea fiind inteligento-comice (ex: Ti-am dat Dex si ti-am dat sfoara, si tot nu esti in stare sa legi 2 cuvinte; I didn’t kill him, he ran into my knife. He ran into my knife ten times)
  • statusurile disperate. In special de la fete disperate pentru baieti de tot felul (ex: hot shower! Who wants to join me?; Ajutooor). Tot aici mai intra si cele de genul: ‘dati buzz ca sa vin la calculator’ sau penalul: ‘dat bip pe 07xxxxxxxx ca sa vin la calc’
  • statusurile inteligente se identifica de cele mai multe ori cu vorbe de duh din genii in viata sau nu neaparat, citate, maxime, cugetari, fie in limba romana, engleza, franceza, mai nou spaniola, italiana, ba chiar si spre latina am observat o oarecare inclinatie, as putea o numi necrofila, etc (Paradoxul imprumuta vietii farmecul unei absurditati expresive)
  • statusurile de departare. Posesorul fie nu e pe langa calculator, fie e si cere disperat (dar fara sa se prinda cineva ca e disperat) sa l apeleze cineva (busy!!!, not at my desk, away, I am not here right now, cu treaba etc)
  • statusurile de ignorare. Astea merg mana n mana cu avatarele pe care scrie: “Da un buzz sa ti dau un pumn” si se identifica prin prezenta cuvantului “ignore”
  • statusurile de dragoste se impart la randul lor in doua clase: cele rafinate (citate de bun simt, versuri din balade etc) si cele disperate (Te yoobesc, guritza)
  • statusurile de promovare. De obicei sunt insotite de linkuri catre site ul promovat (Tu ce faci diseara? Vino la noaptea muzeelor! www.noapteamuzeelor.ro; Invata sa schimbi viitorul: http://aieseccraiova.blogspot.com etc) Astea, personal, imi plac destul de mult, si ma fac sa si respect omul care le are la status. De ce? Simplu: daca vreau sa intru si ma intereseaza, dau eu singur click, nu e nevoie de spamare pe mess. O, da, era sa uit, tot in aceasta categorie intra si fraierii/ele care isi promoveaza pagina de hi5 (facebookul si twitterul se accepta, pt ca le folosesc :D )
  • statusurile de lauda. Persoanele astea de obicei sunt cele de tipul bagarete-n-seama. Fie ca e Presedinte ONG (jos palaria pentru cei care fac voluntariat in tara asta) sau doar un amarat care a mai trecut un examen, omul e proiectat sa se scoata pe sine in evidenta!
  • statusurile care contin linkuri catre filmulete pe youtube sau versuri din cantece sunt (ne)placute in functie de filmuletul/melodia la care fac referire!
  • mai exista multe tipuri de statusuri care scapa incadrarii mele: vezi statusuri de multumire (va multumesc tuturor pt ziua asta frumoasa), cele abstracte (perspective and perception) etc, dar omul cat traieste invata, deci chiar va invit sa propuneti noi categorii :)

Morala: omul cand e plictisit comenteaza pe blog despre ce face omul cand e plictisit, deci stati departe de oamenii plictisiti/plictisitori!

Pe curand, cititorule drag, and stay out of trouble!

Post to Twitter

Castigatorul festivalului international Cerbul de Aur 2009

Postat de licuriciu | de prin Craiova,de-ale Licuriciului | marți 16 iunie 2009 23:28

Buna seara, cititorule drag!

Probabil daca citesti acest blog, esti interesat de viitorul muzical al acestei tarisoare in care traim…sau ai ajuns pe aici din greseala, si daca tot esti aici, sper sa nu te dezamagesc, si sa fac din sederea ta pe blogul meu una cat mai placuta si mai amuzanta! Pornim astfel la drum eu insumi, Licuriciu’, si sacul meu cu intamplari neobisnuite de zi cu zi…

Episodul pe care ti l voi povesti astazi s-a petrecut de fapt ieri, si tu vei ajunge sa l citesti cel mai probabil maine – asta da o anacronie ‘a la Gerard Genette’. Venind eu obosit acasa de la o sedinta, dau sa ma intind pe confortabila canapelutza din sufrageria apartementului pe care inca (i’m ashamed of myself) il mai impart cu parintii. Ca un licurici orb ce ma aflu, am dezvoltat de a lungul vremii simturi ascutite, si auzul este cel pe care ma bazez zi de zi pentru a mi duce traiul mai departe (veti observa numeroasele viitoare posturi pe teme auditive, muzicale sau legate, intr un anumit fel, de auz). Asadar, stand eu ca licuriciu’ pe canapea, urechile-mi aud un..un…un fel de raget ragusit provenit de la vreun soi de animal extraterestru tragandu si ultima suflare sub balconul nostru. Ma apropii de geam ca Chuck Norris, gata la cea mai mica adiere de vant sa i aplic Lovitura Licuriciului oricarei brize de vant care ar fi indraznit macar sa fluture jaluzelele pana ajungeam eu la pervaz. Scot capul printre jaluzele si inspectez bezna cu ochi profesionist. Cam la trei – patru sute de metri in spatele blocului, animalul extraterestru isi dadea obstescul sfarsit (sau nu), fiind acompaniat de trei tovarasi din aceeasi specie, ce ii tineau isonul pe voci (a se citi ‘cu ragete’) mai putin ragusite. Cei patru caini singuratici, iesiti la vanatoare de catele, se sprijineau pe straluciul bemveului lor coclit, luat probabil din Italia de la mana a 7-a, si javra sefa, cel cu vocea ragusita, dedica tuturor celor aproximatix 1000 de vecini o schelalaitura manelistica. Nu ma intelegeti gresit, nu am nimic impotriva manelelor, ba chiar imi place sa le ascult, atunci cand sunt in tramvai sau pe strada, pocnind difuzoarele telefoanelor unor coca veritabili (not!).

Bun, facand o scurta recapitulare, la 3-4 sute de metri in spatele blocului, 4 cetateni respectabili de etnie rroma isi parcasera regulamentar BMWul din dotare in mijlocul strazii si cantau LIVE (pentru a face in sic! tuturor artistilor adevarati carora le a sarit vreodata discul) o compilatie intreaga de manele. Acum sa nu carecumva sa aveti proasta inspiratie de a ma intreba ce cantau, pentru ca identificarea schelalaiturii este mai presus de competentele mele muzicale. Care pare a fi problema? ora 22, un om cu plamani puternici face solo in cartier, tinand din somn: mame cu copii mici, elevi care se pregatesc de Bac, studenti in sesiune, oameni care aveau servici a doua zi, sau pensionari care voiau in puii mei sa doarma! Care pare a fi rezolvarea problemei? daca ar suna cineva la Brasov, la Cerbul de Aur, sa i anunte ca le am gasit castigatorul ;) Ce Monica Anghel, ce voce, ce stil, ce ureche muzicala? Javra schelalaitoare si ar gasi in orice secunda de 30 de ori mai multi fani dispusi sa arunce niste parai ‘de la balcon’ pentru noul idol. Surpriza, un vecin a si sunat, dar nu la Brasov, la politie. A venit o masina, javra a facut ciocu’ mic pana a trecut patrula. Ma simteam ca n filmele alea proaste, americane, in care toata lumea injura politia, ba ca vine prea tarziu, ba, atunci cand vine devreme, ca nu face nimic decisiv in desfasurarea actiunii. Da politia romana este culta, este citita, stie si latina. Pe sistemul ‘am venit, am vazut, am plecat’, gaborii si au pus gratios coada pe spinare, pentru ca la mai putin de 10 minune, Javra Schelalaitorul Minune sa si reinceapa megashowul, care a durat pana la 3 dimineata. Asta in ciuda rugamintilor de “Mai taci, bah!” ale vecinilor de pe la etajele 3 si 4 (a se intelege ca cei de la etajele inferioare se temeau pentru sanatatea geamurilor lor). Astazi a facut repetir, milogul, probabil are succes la catele pe strada mea, o fi un fel de mariachi al rromilor si o avea omul de livrat vreo manelo-serenada!
In caz ca citeste (daca stie) blogul asta, am un mesaj pentru el: lasa-ne, lasa-ne (sa dormim)!
Morala: manelele se asculta acasa sau in casti. manelele se canta la chefuri (sau bairamuri, cum s-ar zice), la nunti si in cada (de preferat sub apa si cu gura larg deschisa, sta-v-ar in gat sa va stea!)

Pe curand, cititorule drag, and stay out of trouble!

Post to Twitter