Buna seara, cititorule drag!

Probabil daca citesti acest blog, esti interesat de viitorul muzical al acestei tarisoare in care traim…sau ai ajuns pe aici din greseala, si daca tot esti aici, sper sa nu te dezamagesc, si sa fac din sederea ta pe blogul meu una cat mai placuta si mai amuzanta! Pornim astfel la drum eu insumi, Licuriciu’, si sacul meu cu intamplari neobisnuite de zi cu zi…

Episodul pe care ti l voi povesti astazi s-a petrecut de fapt ieri, si tu vei ajunge sa l citesti cel mai probabil maine – asta da o anacronie ‘a la Gerard Genette’. Venind eu obosit acasa de la o sedinta, dau sa ma intind pe confortabila canapelutza din sufrageria apartementului pe care inca (i’m ashamed of myself) il mai impart cu parintii. Ca un licurici orb ce ma aflu, am dezvoltat de a lungul vremii simturi ascutite, si auzul este cel pe care ma bazez zi de zi pentru a mi duce traiul mai departe (veti observa numeroasele viitoare posturi pe teme auditive, muzicale sau legate, intr un anumit fel, de auz). Asadar, stand eu ca licuriciu’ pe canapea, urechile-mi aud un..un…un fel de raget ragusit provenit de la vreun soi de animal extraterestru tragandu si ultima suflare sub balconul nostru. Ma apropii de geam ca Chuck Norris, gata la cea mai mica adiere de vant sa i aplic Lovitura Licuriciului oricarei brize de vant care ar fi indraznit macar sa fluture jaluzelele pana ajungeam eu la pervaz. Scot capul printre jaluzele si inspectez bezna cu ochi profesionist. Cam la trei – patru sute de metri in spatele blocului, animalul extraterestru isi dadea obstescul sfarsit (sau nu), fiind acompaniat de trei tovarasi din aceeasi specie, ce ii tineau isonul pe voci (a se citi ‘cu ragete’) mai putin ragusite. Cei patru caini singuratici, iesiti la vanatoare de catele, se sprijineau pe straluciul bemveului lor coclit, luat probabil din Italia de la mana a 7-a, si javra sefa, cel cu vocea ragusita, dedica tuturor celor aproximatix 1000 de vecini o schelalaitura manelistica. Nu ma intelegeti gresit, nu am nimic impotriva manelelor, ba chiar imi place sa le ascult, atunci cand sunt in tramvai sau pe strada, pocnind difuzoarele telefoanelor unor coca veritabili (not!).

Bun, facand o scurta recapitulare, la 3-4 sute de metri in spatele blocului, 4 cetateni respectabili de etnie rroma isi parcasera regulamentar BMWul din dotare in mijlocul strazii si cantau LIVE (pentru a face in sic! tuturor artistilor adevarati carora le a sarit vreodata discul) o compilatie intreaga de manele. Acum sa nu carecumva sa aveti proasta inspiratie de a ma intreba ce cantau, pentru ca identificarea schelalaiturii este mai presus de competentele mele muzicale. Care pare a fi problema? ora 22, un om cu plamani puternici face solo in cartier, tinand din somn: mame cu copii mici, elevi care se pregatesc de Bac, studenti in sesiune, oameni care aveau servici a doua zi, sau pensionari care voiau in puii mei sa doarma! Care pare a fi rezolvarea problemei? daca ar suna cineva la Brasov, la Cerbul de Aur, sa i anunte ca le am gasit castigatorul Ce Monica Anghel, ce voce, ce stil, ce ureche muzicala? Javra schelalaitoare si ar gasi in orice secunda de 30 de ori mai multi fani dispusi sa arunce niste parai ‘de la balcon’ pentru noul idol. Surpriza, un vecin a si sunat, dar nu la Brasov, la politie. A venit o masina, javra a facut ciocu’ mic pana a trecut patrula. Ma simteam ca n filmele alea proaste, americane, in care toata lumea injura politia, ba ca vine prea tarziu, ba, atunci cand vine devreme, ca nu face nimic decisiv in desfasurarea actiunii. Da politia romana este culta, este citita, stie si latina. Pe sistemul ‘am venit, am vazut, am plecat’, gaborii si au pus gratios coada pe spinare, pentru ca la mai putin de 10 minune, Javra Schelalaitorul Minune sa si reinceapa megashowul, care a durat pana la 3 dimineata. Asta in ciuda rugamintilor de “Mai taci, bah!” ale vecinilor de pe la etajele 3 si 4 (a se intelege ca cei de la etajele inferioare se temeau pentru sanatatea geamurilor lor). Astazi a facut repetir, milogul, probabil are succes la catele pe strada mea, o fi un fel de mariachi al rromilor si o avea omul de livrat vreo manelo-serenada!
In caz ca citeste (daca stie) blogul asta, am un mesaj pentru el: lasa-ne, lasa-ne (sa dormim)!
Morala: manelele se asculta acasa sau in casti. manelele se canta la chefuri (sau bairamuri, cum s-ar zice), la nunti si in cada (de preferat sub apa si cu gura larg deschisa, sta-v-ar in gat sa va stea!)

Pe curand, cititorule drag, and stay out of trouble!