Eu sunt inscris pe toateblogurile.ro. Si mi place! Imi place ca in fiecare zi trebuie sa fac ceva nou, cum ar fi sa raspund la “provocarea” zilei, sau gasesc bloguri/posturi interesante, care imi fac ziua mai frumoasa sau pur si simplu ma pun pe ganduri. “Provocarea” asta de care vorbesc e pusa sub forma unei intrebari, de genul: “Tu ai facut/faci/ai face asta?”, “Tu ce crezi despre…?”, etc. De cele mai multe ori se nasc adevarate brainstorminguri, precum cel de azi, referitor la adevaratele probleme ale Romaniei, sau ca cel de ieri, cand s a “vorbit” despre sfaturile pe care noi i le am da lui Basescu, in ipoteza ca am fi consilierii sai. In fine, si fel de fel de “provocari” dintr astea ne fac noua zilele mai frumoase…
Cu ceva mai multe zile in urma, tema discutiei era eterna concurenta Twitter/Facebook. Au curs argumentele de ambele parti, dar la finalul zilei, balanta s a inclinat catre prima retea ca si castigatoare a laurilor; astfel, se pare ca Twitter e folosit de cei mai multi useri inscrisi si pe toateblogurile. Am si eu un cont amarat acolo, ca nu’s eu prea mare fan, dar mi se intampla uneori sa am cate o dupa amiaza mai libera si sa n am ce face, si sa stau ca un soricel in varful patului, cu laptopul in brate, si sa descifrez misterele Twitterville-ului. Una din chestiile pe care le am descoperit e acest semnulet: “#”, ca atunci cand apesi “Ctrl” si “3″ in acelasi timp. Astuia cica ii zice “hashtag”! In lumea Twitterifica, asta te ajuta astfel: tu si inca alte persoane, fie ca le cunosti sau nu, puneti hashtag in fata aceluiasi cuvant si creati un fel de grup, de tema comuna. Astfel, tweet-urile (posturile de pe Twitter) de acelasi fel pot fi usor gasite, cautand in casuta de search hashtagul respectiv.
Unul dintre cele mai la moda hashtaguri este #icantlivewithout. Dand un simplu search pe Twitter, poti gasi raspunsurile si afla preferintele tuturor utilizatorilor care au raspuns la acest hashtag. Fie ca sunt mai pragmatici (#icantlivewithout the air) sau mai idealisti (#icantlivewithout Allah), mai disperati (#icantlivewithout the Internet) sau mai relaxati (#icantlivewithout the beauty supply store lol (I could but what type of living would that be)), milioane de oameni se lasa dusi de val. Si s simpatici, in felul lor unic.
O initiativa asemanatoare s a desfasurat si in Romania. E vorba despre hashtagul #iloveromania. Nu i asa ca suna dragut? Ma asteptam, cand am dat search, sa gasesc milioane de motive (pozitive) pentru care cineva iubeste sau ar iubi tarisoara noastra :) Da’ de unde! Romanul…neschimbat! Mai jos o sa va fac o lista a tweet-urilor care mi au lasat un gust amar (oricat de adevarate ar fi ele, in esenta lor):
- Nosfer nu mai circula pe strazi, daca vrei sa scapi de gropi si borduri inalte :) #iloveromania
- stmurgeanu #iloveromania asa ca ma mut la Paris :)
- ciprianstavar #iloveromania pentru ca vom avea iarasi alegeri la care nu stim ce sa alegem. Avem drept de vot, dau nu avem conditii sa-l folosim :(

Morala: orice lucru frumos ar fi creat, tot se gaseste cineva sa l strice!
Pe curand, cititorule drag, si stay out of trouble!

Ca o aceeasi Marie cu alta palarie, agentiile judetene de ocupare a fortei de munca din toata tara au pus la cale o initiativa sincron, organizarea cate unui targ de joburi in fiecare oras din tara. Am vazut la televizor imagini de la Palatul Copiilor din Bucuresti, unde oameni de cam toate varstele si categoriile sociale se calcau pe bombeuri ca sa si depuna CVurile sau poate pur si simplu ca sa caste si ei gura pe la ce se intampla in jurul lor.
E admirabil ca pe timp de criza se fac angajari; si mai e admirabil si ca romanii incearca sa si gaseasca un loc de munca, inainte sa devina spargatori sau cersetori. Ceea ce ne invarte in jurul cozii? De ce sunt atat de multi spargatori si cersetori in Romania? Pentru ca oamenii n au pe ce joburi sa se bata la aceste mult asteptate burse ale locurilor de munca. Azi am descins in forta (adica entuziasmat) la Casa de Cultura a Studentilor din Craiova, care gazduia, dupa cum ii spunea numele, Bursa locurilor de munca pentru absolventi. Vazusem la un post local ca se ofera 380 de locuri de munca doar pt proaspetii absolventi, asadar locul forfotea de ‘copchilasi’ de entry-level, probabil promotia 2009, inarmati cu CVuri, foi, pixuri, gata sa intre in valtoarea Bursei, asteptand ca angajatorii sa i copleseasca cu oferte, fiecare dand un pret mai mare, ca la targ. Draci de amiaza! In sala mare erau amplasate vreo 20 de standuri ale diverselor firme, companii sau ce erau alea. 80% din joburi erau pe sistemul: dulgher, zidar, lacatus, strungar, sau alta meserie dintr asta de suna atat de comunist si de nestudiata in facultate de absolventii carora li se adresa Bursa, incat de si deprima. Restul de 20% din joburi erau de agenti de asigurari sau de vanzari, treaba cam complicata, dupa capul meu, ca in ambele cazuri trebuie sa alergi de sa ti sara bojocii din tine, ici colo cate un inginer sau un economist. In fine, am plecat suparat ca irosisem 15 minute importante din viata mea, dar pana acasa nu mi a dat pace o intrebare. Oare in Romania nu merita sa fii intelectual?

Morala: daca esti indecis asupra carierei tale, renunta la a avea una, oricum nu apreciaza nimeni.
Pe curand, cititorule drag, si stay out of trouble

Ieri am vazut ca a aparut Topul Universitatilor din Romania, un sondaj al revistei Capital in colaborare cu o companie germana, Kienbaum Management Consultants. Nu stiu de ce, dar numai gandul ca niste nemti sunt implicati m a facut sa ii acord parca un dram de incredere in plus studiului cu pricina. Studiul tine cont atat de parerea angajatorilor cat si a absolventilor, ceea ce ar trebui sa il aduca si mai aproape de valoarea de adevar a starii de fapt din sistemul de educatie superioara din Romania. Aveti aici articolul intreg, dar eu o sa ma limitez la a posta lista primelor 15 universitati din tara si la a comenta putin asupra topului:

1. Universitatea Babes-Bolyai, Cluj
2. Universitatea din Bucureşti
3. Universitatea Transilvania, Braşov
4. Universitatea Ştefan cel Mare, Suceva
5. Universitatea Lucian Blaga, Sibiu
6. Universitatea Petre Andrei, Iaşi
7. Academia de Studii Economice, Bucureşti
8. Institutul Teologic Romano-Catolic, Bucureşti
9. Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iaşi
10. Universitatea Româno-Americana, Bucureşti
11. Universitatea Tehnică, Cluj
12. Universitatea Petru Maior, Târgu-Mureş
13. Universitatea tehnică Gh Asachi, Iaşi
14. Universitatea de Vest, Timişoara
15. Universitatea din Craiova

Buuun, si acum, sa facem observatiile:
- nu ma mira ca e Babes-Bolyai pe locul 1, pentru ca si a castigat renumele prin faima unora dintre absolventii sai, plus ca orasul este poate peste Bucuresti ca si calitatea vietii;
- ma amuza propria mea ignoranta; nici macar nu stiam ca exista universitate la Suceava, si uite ca este considerata a 4-a din tara;
- ma mai intriga si prezenta pe locul 8 a unei scoli de popi. Nu ca as avea ceva cu ei, numai ca nu inteleg ce angajator ar fi putut vorbi de bine de ei :-?? Sau poate doar sunt eu ignorant!
- destul de jos in clasament mi se mai par si bine cunoscutele: ASE (7), A.I.Cuza Iasi (9) {o credeam de valoare mai mare decat pe P. Andrei Iasi (6)}, U. de Vest Timisoara (14), si, of course, Univ. din Craiova (15).

La Craiova, e oarecum de asteptat o clasare mai putin satisfacatoare, tinand cont ca noi suntem aia ai carei absolventi sunt respinsi in anunturile de joburi (“angajam absolventi din toata tara, mai putin de la U. din Craiova”). Rezultatul devine si mai rusinos atunci cand centrul universitar din Craiova, sa zic eu in topul primelor 5 orase din tara, e surclasat de universitati ca cea din Suceava, Sibiu sau Targu Mures. Nu pot sa mi dau cu presupusa asupra calitatii absolventilor de la aceste universitati, nici nu critic cu nimic rezultatul pozitiv al acestor institutii, insa atunci cand compari Suceava cu Craiova, atat ca orase, cat si ca universitati, poti sa vezi cu ochiul liber ca noi batem de departe. La cantitate. Oras mai mare, studenti mai multi, carte mai putina.

Morala: daca esti absolvent/a a(l) Universitatii din Craiova si participi la vreun studiu de genu’ asta…zi si tu de bine :P
Pe curand, cititorule drag, si stay out of trouble!

Acum cateva zile ‘rasfoiam’ niste bloguri, cand am dat peste unul (nu mai dau de el, dar cand il gasesc, promit ca pun link catre el) care prezenta noua melodie Rammstein, intitulata sugestiv “Pussy”. Si nu, n am vrut sa sugerez nimic prin cuvantul “sugestiv”. Ia uite, iar o facui!
In fine, nu sunt eu tatal rockului in general, dar recunosc ca pe vremea cand eram eu mic flacau, mai ascultam un “Du Hast”, sau o “Amerika”, chit ca nu pricepeam nimic din ce urlau aia pe acolo, mai putin fraza aia careia nu i pricepeam sensul, cu “We’re all living in Amerika, Coca-Cola, Wonderbra!” Si recunosc ca mi dadea o stare de bine, ca parca ma elibera de stres si ma umplea de energie, si mai-mai ca mi venea sa topai prin casa sau pe unde ascultam eu melodia. Dar cam atata stiam eu despre Rammstein si muzica lor. Acum hai sa va zic ce mi imaginam despre ei. Pai credeam ca pe scena sunt niste diavoli drogati, dar ca atunci cand se intorc la treburile si familiile lor, lasa frumusel deoparte aura asta de ‘bad-boys’ si isi intra in rolul de tata sau de bunic, dupa varsta si putere. Se pare ca m am inselat!
Asa, revenind la blogul pe care nu l gasesc, scria acolo duduia ca noul videoclip e ‘porn’. Hai, ma, de lasa ma, ca doar nu e aia, cum o cheama? Andresan aia! De scosese nu stiu ce videoclip foarte explicit sexual. Cum sa fie Rammstein porn? Mai ales ca am privit 80% din videoclip si nu exista nici un continut explicit. Ei bine, uite ca e! Dupa cum ulterior am vazut pe mai multe siteuri care ii anuntau lansarea, chiar membrii trupei pozeaza in mari staruri sexuale. In restul de 20% din videoclip, e ca si cum te ai uita la un film porno, ceea ce i a si atras interzicerea la difuzare pe youtube, insa nu si pe rocktube, unde sexul e ca la el acasa. Se pare ca, pana la urma, duduia a avut dreptate!

Morala: intotdeauna ai incredere in ce spun bloggerii :))
Pe curand cititorule drag, si stay out of trouble!

Banuiesc ca nu mai e deja un secret pentru nimeni din tara asta ca Ford Motors a investit (si investeste) in Craiova, iar Craiovei ii merge bine. Toti ne putem imagina ca activitatea fabricii va fi un mare boom in economia orasului, stimuland forta de munca, si asta nu poate decat sa ma bucure.
De curand am avut si primul prilej de Ford-bucurie. Copilasul numarul 1 al fabricii, un Transit Connect, a fost intarcat, adica a fost desprins de la sanul fabricii mama si aratat lumii intr o ceremonie care a adunat atatia politicieni, cati n a vazut Craiova. Tipic romanesc, sa ne ‘impozam’ cu maimuta! De aici intrebarea care nu mi da pace: de ce de fiecare data cand intra in contact cu cineva dintr o civilizatie avansata, romanul se ploconeste, se milogeste si arata ca e inferior? Apoi sa va povestesc. De curand ma suna o prietena de a mea sa o ajut sa si cumpere o canapea. Ana, caci asa o cheama, este englezoaica, iar sotul ei este un sus-pus pe la Ford. Nu are rost sa va descriu stilul lor de viata si belsugul care ii inconjoara. Tipic britanic! Bun, ma suna ea sa mergem in Mercur (de unde cumparase cu o zi in urma o canapea care trebuia sa ajunga la ea acasa ulterior, dar baiatul cu livrarea a incurcat blocurile, in fine, o intreaga brambureala) ca sa ridicam obiectul buclucas. La magazin, nenea tot roman! Vazand ca Ana nu vorbea romaneste, se tot conversa cu ea (prin mine, care faceam pe interpretul), intreband o cu ce prilej prin Romania. Eu ii traduceam Anei intrebarile, Ana imi raspundea si eu trebuia sa ma inteleg cu nenea. In fine, i am explicat eu ca sotul ei lucreaza la Ford, si ca s au mutat in Romania in interes de serviciu, si l am rugat sa fie cat mai dragut cu ea, nu cumva sa si faca o idee proasta despre romani (desi ar trebui sa fie dragut prin lege nescrisa cu toti clientii lui, nu numai cu strainii carora crede ca nu trebuie sa le mai dea rest la bancnota de un milion). Si aici – genial – , ma trage nenea deoparte, nu cumva sa ne auda Ana care si asa nu pricepea, sa mi explice ca el a lucrat la Daewoo, dar ca l au dat afara, si ca acuma…deh, ca omu’, vrea si el o viata mai buna, si vrea sa se intoarca in fabrica (actualul Ford), si sa vorbesc eu cu Ana, si ea sa l roage pe sotul ei sa l bage si pe el in servici. Deci m a lasat paf! Rosu la fata de indignare si rusine si….si toate celelalte sentimente care mi mai trecea atunci navala prin mine, i am spus Anei ca nenea lucrase la Daewoo, si ca intentiona sa se angajeze la Ford. La care Ana, cu cel mai dragut zambet al ei, zice: “Foarte bine, sa aplice!” Acum sunt curios, oare la ei o exista sistemul de pile?

Morala: daca vrei sa i arati unui strain Romania, arata i o tu, e singurul mod in care isi va face o parere buna!
Pe curand cititorule drag, si stay out of trouble!