In urma cu ceva timp, postam un articol despre zilele Craiovei, in care imi exprimam reticenta asupra mutarii concertelor si a restului evenimentelor din Parcul Romanescu in nou-construitul Parc al Tineretului din Lunca. Si mi promisesem ca nu ma duc , dar uite ca m am dus, ca altfel nu mai aveam ce va povesti voua pe blog.
Planuiam cu niste amici sa luam celebrul autobuz catre Parc, dat in uz cu ocazia sarbatoririi orasului, dar era atat de aglomerat, incat am preferat sa mergem din Rovine pana in Lunca pe jos. Cativa km tot or fi! Cam de pe la stadion, circulatia a inceput sa se ingreuneze: trotuarele mici nu permiteau depasiri si am mers mai bine de 15 minute in spatele unui cuplu de bunici care impingeau senini, relaxati si rabdatori la caruciorul nepotelului lor sugar. M am gandit ca sunt nebuni sa duca bebele in Lunca, ca nu s au gandit la siguranta lui, dar se pare ca altcineva o facuse. Mie nu mi place Aurica, dar cel putin a avut mintea ca de zilele orasului sa impanzeasca tot drumul catre Parcul Tineretului, din 10 in 10 metri, de politisti. Politisti care, de altfel, s au indeletnicit cu fluidizarea traficului, caci bulevardul Stirbei era sugrumat, intre Stadion si Lunca, de masini parcate pe marginea ambelor sensuri. Ma amuza oarecum ca bietii oameni veneau cu masina, ajungeau pana la Lunca, vedeau ca n au unde sa parcheze si se intorceau inapoi s o lase undeva dupa stadion.
In fine, dupa un drum interminabil am ajuns pe esplanada parcului. Nu stiu de ce ma asteptam ca scena sa fie amplasata undeva in interiorul parcului, nu in buza lui. Cand am ajuns noi era relativ devreme, canta Tudor Gheorghe. De alaturi, din parcare, se ridica in vazduh o perdea de fum de mici si carnaciori la gratar, al caror miros aproape ca l a surclasat pe maestru. Am stat la o masa, savurand o bere, in timp ce niste naroji se aruncau cu parasuta sau faceau scamatorii cu niste avioane prin aer, pe deasupra noastra.
Ne am intors la concert, dar incepuse sa cante Gheorghe Gheorghiu, ceva mai mult decat puteam digera noi, asa ca am hotarat sa intrat sa vedem parcul, daca tot venisem pana la buza lui. M a mirat faptul ca nu avea decat o intrare mica pe care incercau sa treaca, simultan, cateva sute de oameni: unii intr-un sens, altii in celalalt. Am facut un pic de pogo pe acolo, dar intr un final am ajuns toti, intregi, de partea, in lumea mirobolanta a Parcului meu, al nostru, al Tineretului. La cativa metri de la intrare se mai limpezeau apele, oamenii se dispersau pe diferite carari, asa incat puteai sa ti faci o idee de cum arata Parcul. Am mers un pic drept inainte, admirand statuile destul de simpatice din boxus (gard viu), reprezentand diverse animale si nu numai. La un moment dat, tot inainte era un mare loc de joaca pentru copii, asa incat am cotit o pe o alee la dreapta, unde, nefiind atenti la suvoiul de oameni care venea din fata noastra, am trecut prin el si ne am pomenit fata in fata cu Base si Aurica. Bineinteles ca ne am dat repede deoparte, doar nu era sa fim vazuti in compania lor
Mai prin spate, Parcului ii cam lipsea gazonul, semn clar ca va mai manca din bugetul local inca multa vreme de acum incolo. In schimb, mi a placut zona de bancute, cu o scena amplasata in fata lor, pentru reprezentatii; terenurile de baschet si tenis de camp; mesele de ping-pong si pista de role si skateuri.
La un moment dat am inceput sa observ si ce era imposibil de neobservat: se intunecase si iesise tiganimea sa si ia in primire parcul. Niste masute erau amplasate pe marginea unei fantani arteziene dragute si foarte originale, dar 99% dintre ele erau populate de carduri mari si galagioase de rromi. Uitandu ma catre ei, am vazut cum un tigan si a lasat pantalonii in jos si le arata curul trecatorilor. Politistii erau la cativa metri mai incolo, dar fie nu l au vazut, fie l au vazut si nu s au bagat. Penibil, oricum!
Ne am intors la concert, dar o satra de tigancuse se fofila prin public, probabil in cautare de buzunare si genti nesupravegheate, si inca mai canta BlackBox, nu incepusera inca “granzii”, asa ca ne am pus coada pe spinare si am plecat. Pe drumul de intoarcere n am mai gasit politistii din 10 in 10 metri, probabil se stransesera toti sa asigure paza pe esplanada.
Per total, Parcul (ca pe el venisem sa l vedem) se profileaza frumos, dar degeaba, caci nu are sanse de supravietuire. Dupa cateva zile au inceput “supararile” cu vecinii, care au inceput sa fure diverse lucruri de prin parc (cum ar fi aspersoarele), sa agreseze lumea samd. Acest articol din Gazeta de Sud are aproximativ 15o de comentarii in care oamenii, craioveni de rand (oameni care, totusi, stiu sa citeasca), critica construirea Parcului aproape la unison. Unii se bucurau ca acum tiganii vor sta in Lunca, in Parc, si restul craiovenilor ne vom recrea in Parcul Romanescu. De doua ori gresit: o data pt ca tiganii din Romanesti nu o sa se duca niciodata pana in Lunca pentru a se “plimba”, astfel incat ambele parcuri vor fi intesate de rromi, si a doua oara pentru ca Aurica ne pregateste ceva. Deja a inceput sa se discute despre inchiderea Parcului Romanescu pentru “reparatii” – o manevra josnica pentru a determina locuitorii Craiovei sa isi aleaga ca loc de relaxare Parcul Tineretului.
Sunt curios cum se va termina totul, dar pana atunci eu ma voi plimba prin Gradina Botanica, pe care nimeni n o vede cat e de prapadita…

Morala: spune mi in ce parc mergi, si am sa ti spun cine esti! )
Pe curand, cititorule drag, si stay out of trouble!

Nu stiu daca v am mai spus, dar eu sunt un tip cu pretentii. Eu nu ma uit dupa orice femeie, ci doar dupa cele speciale. In general imi plac nemtoaicele: femei puternice, sigure, focoase! Dar fiindca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, o italianca a fost cea care mi a pus capac. De cand am vazut o prima data, de cand i am auzit glasul suav, am stiut ca m am indragostit lulea…
Pe strada mi se pare ca o aud, desi niciuna dintre femeile pe care le intalnesc nu ii poate egala clasa, stilul, rafinamentul. Parul ei roscat, viu ca focul, ma inveleste noaptea, in cele mai dulci vise. Azi-noapte visam ca o posed. In vis, se facea ca eram amandoi la o petrecere. Ma indrept spre ea, tinand un pahar de sampanie in mana. Flirtam in timpul unui blues, apoi imi las mainile sa faca cunostinta cu formele ei rotunde, generoase. O conduc la mine acasa, incepem sa ne sarutam… In mai putin de 4 secunde, ritmul cardiac imi ajunge la 100 batai/minut. Se apleaca spre urechea mea, si in timp ce imi linge usor lobul urechii, imi spune:
- “Intra in mine!”
- “Dar nici macar n am facut cunostinta”, ii raspund eu natang, de parca numele ei ar fi schimbat cu ceva orgasmul dumnezeiesc pe care avea sa mi l ofere. “Pe mine ma cheama Licuriciu’. Licuriciul Orb.”
- “Eu sunt California”, imi sopteste roscata mea divina. “Ferrari California”!

Morala: sa nu credeti ca o femeie e femeie pana nu va convingeti cu ochii vostri!
Pe curand, cititorule drag, si stay out of trouble!

Ahahahaha, am dat pe ‘iutub’ peste un filmulet genial, cu o fetita mica, pe care mai-mai ca ti vine s o mananci, care o intreaba pe mamica ei(pe care, la randul ei, iti vine s o mananci ) ce inseamna “virgin”.
Raspunsul mai jos:

Morala: Uneori, intrebarile mici au nevoie de raspunsuri mari!
Pe curand, cititorule drag, si stay out of trouble!

Stim cu totii ca a inceput nebunia! Zi de zi dau drumul la televizor si doua cuvinte imi joaca in fata ochilor, pline de ingamfare: campanie electorala! Deschid radioul si doua cuvinte ma zgarie pe creierul mic, acolo unde se uneste auzul cu rabdarea: campanie electorala! Rasfoiesc un ziar si doua cuvinte imi trag un pumn in ochi, izbindu ma in culori si fonturi violente: campanie electorala! Ma bag in pat si mi pun perna pe cap si o apas ca sa impiedic cele doua cuvinte sa mi rascoleasca somnul. Si totusi acolo sunt, ramase pe creierul mic si pe retina: campanie electorala! Intr un final adorm!…
Acum m am dat jos din pat si ma simt slabit. Campania electorala mi a mancat rezervele de grasime (cele pe care, asemenea ursului polar, le am acumulat pentru iarna). Ma vede mama si mi zice: “Mai, licuriciule, trebuie sa ai mai multa grija de tine. Fa ceva impotriva campaniei electorale. Intra in … alt fel de campanie!” M am apucat cu ferventa sa caut pe google: “campanie anti-electorala”, “campanie impotriva alegerilor”, etc etc etc…Nimic! Resemnat, intru pe blog, sa scriu, cel mai probabil impotriva campaniei electorale! In blogroll, ceva imi atrage atentia! E maestrul meu Zen (cunoscut si ca maestrul Chifane), cel care, cu puterea conferita de bun-simt si inteligenta, a inceput, la randul lui, o campanie. Mi am gasit salvarea, asadar! Voi lupta impotriva lor cu propriile lor arme: ma voi alatura unei campanii. O campanie care le da un dos de palma peste fata, pentru ca spre deosebire de ei, noi SCRIEM CORECT PE INTERNET (si nu numai, mi as permite sa adaug)!
Join us today for a new episode of “The smart and the restless”!

Morala: dau un regat pentru un cal sau o campanie pe alta campanie!
Pe curand, cititorule drag, si stay out of trouble!

Tocmai ce am scris zilele trecute un articol despre campania electorala si favoritul meu la a ocupa fotoliul de la Cotroceni. Daaar, pentru ca maestrul Chifane m a blagoslovit cu o mandra de leapsa pe care n am cum sa o refuz, am intrat si eu in jocul campaniei electorale si sustin candidatul blogosferei. Ta-daaam: Pantera Roz!

Cred ca meritele pentru campanie ii apartin lui Mitza, si ca sa dam Cezarului ce e al Cezarului, punem aici link catre postul initial, asta ca sa nu ma mai apuc sa inventez roata si sa spun din nou ceea ce canta in cor o tara intreaga: Eu cu cine votez?

Leapsa merge mai departe la:
- yobpassion
- neydamn
- skykery
- neni
si tuturor care vor s o mai ia!

Morala: daca n are cine sa ti dea lepse, fa te blogger!
Pe curand, cititorule drag, si stay out of trouble!

Banuiesc ca asta o sa fie titlul celor mai multe posturi de pe bloguri in perioada ce se apropie, pe masura ce alegerile prezidentiale vin peste noi! Ca multi tineri, nici eu n am habar cu cine sa votez. Am tot vazut/auzit/citit pe la televizor/radio si, mai nou, online, diverse declaratii, promisiuni si minciuni ba de ale marinarului (Traian Basescu), ba de ale prostanacului (Mircea Geoana), ba de ale lui Crin Antonescu (pt el n am porecla, daca stiti voi vreuna, va invit sa mi o transmiteti), si nu reusesc sa ma las prostit de niciuna. Asa ca am fost curios cine s a mai inscris in “lupta pentru Cotroceni”, si am descoperit lista completa a candidatilor la presedintie, precum si declaratiile lor de avere, aici! Pe langa oier (Gigi Becali), tribun (Vadim Tudor), doctor (Sorin Oprescu) si maghiar (Kelemen Hunor), la ale caror candidaturi ma asteptam, mai exista inca 5 prezidentiabili, 3 beneficiind de sprijin politic si 2 independenti, complet necunoscuti la scara larga.
Cu toate acestea, ma gandesc serios la ce voi face in ziua alegerilor (mai ales ca nu o sa fiu in tara). Varianta cea mai usoara e sa nu ma duc la vot, ca si asa nu am cu cine vota (desi, tehnic vorbind, am!). Cealalta varianta e sa ma duc la vot si sa nu votez pe nimeni, poate va percepe cineva acest gest ca un semnal de alarma: “Ba, au fost atat de prosti candidatii, incat n a avut bietul electorat cu cine sa voteze!” A treia si ultima varianta ar fi sa votez pe cineva complet la intamplare. Am zis “Din o-cea-nul A-tlan-tic, a ie-sit un pes-te mic…!” si a cazut norocul pe baiatul de la Partidul Verde, Remus Cernea. De el imi place ca are site, are Facebook, Twitter, are barba, e de al nostru! Cred ca am avut o revelatie! Cred ca stiu eu pe cine votez! Sunt asa fericit!

Morala: scrieti mai des pe blog, ca asa va vin ideile!
Pe curand, cititorule drag, si stay out of trouble!

Poate unii dintre voi isi amintesc ultimul post pe care l am scris despre Halloween, in care imi exprimam parerea nu prea buna pe care mi a facut o intrarea abuziva a aceste sarbatori in cultura romana. Intre timp, m am documentat si, asa cum fac cu orice lucru pe care il inteleg, incep sa simpatizez conceptul, ideea de la care s a pornit (dar raman la aceeasi parere legata de adoptarea sarbatorii in Romania).
Si fiindca tot ma laudam ca m am documentat, sa va spun foarte pe scurt ce stiu eu despre Halloween:
-initial a fost o sarbatoare ce omagia sfarsitul verii, apoi a capatat un caracter religios (All Saints’ Day), pentru ca in final sa devina doar un mijloc de distractie si voie buna;
- unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale sarbatorii este dovleacul de Halloween, cioplit si folosit ca lanterna (jack-o’-lantern), dar putini stiu insa cum s a ajuns la el. Legenda spune ca Jack, un fermier irlandez, l a convins pe Diavol sa se urce intr un copac in trunchiul caruia cioplise o cruce, prinzandu l astfel intr o capcana. La randul lui, Diavolul l a blestemat pe Jack sa pribegeasca prin lume pe timpul noptii, ghidat de singura lumina pe care o avea: o lanterna facuta intr un nap cioplit. Deoarece dovleacul, fiind mai mare, era mai usor de cioplit, a inlocuit napul in desfasurarea sarbatorii;
- culorile care predomina sunt portocaliu si negru;
- copiii (si nu numai) se costumeaza in fiinte extraordinare, cu o mare incarcatura horror: monstri, diavoli, mumii, vrajitoare, fantome, vampiri, varcolaci, martieni, zombi, pirati, schelete, paianjeni, lilieci, bufnite, ciori, sperie-ciori, etc. Ei merg din casa in casa, punand intrebarea “Trick or treat?” (“Pacaleala sau dulciuri?”), ceva gen “Ne dati ori nu ne dati?”, ca o amenintare ca daca nu primesc dulciuri sau bani, persoanelor colindate li se vor juca tot felul de farse.

Morala: nu va luati dupa altii, ci judecati lucrurile asa cum sunt intr-adevar!
Pe curand, cititorule drag, si stay out of trouble!

Tot neavand nimic de facut si navigand pe net ca un surfer pe valuri, am gasit urmatorul filmulet! Pe unele personaje, recunosc, nu le cunosc; in cazul altora, momentele surprinse in filmulet nu mi se par reprezentative. Per total, totusi, colajul este unul amuzant, asa ca nu va mai retin si va las sa va bucurati si sa radeti!

Morala: omu’ cand e prost, apare la teveu!
Pe curand, cititorule drag, si stay out of trouble!

De vreo saptamana tot aud murmurandu se in jurul meu un cuvant pe care nu prea il apreciez, si anume “Halloween”. Si nu apreciez nici cuvantul si nici sarbatoarea pentru ca nu ma identific deloc si nu inteleg de ce trebuie sa importam asemenea manifestari pentru a ne simti bine in pielea noastra de romani. Eu sunt un tip foarte democrat, sau cel putin asa ma consider, si in afara de faptul ca mi se rupe ce face fiecare in timpul lui privat, sunt un mare aparator al libertatilor cetatenilor. Dar sunt si un tip consecvent. Daca nu imi place Sfantul Valentin pentru ca din cauza lui s a dus dracu’ toata treaba cu Dragobetele, daca nu mi place Ziua Recunostintei (care, Doamne ajuta, nu se sarbatoreste inca si in Romania) pentru ca nu e treaba noastra ce curcani taie aia, n o sa ma apuc acuma sa mi placa Halloweenul.
De ce se imbraca copii nostri in Moartea, si in vrajitoare, mumii, strigoi si alte dracarii importate de la americani, dar nu ii voi vedea niciodata purtand costumul national sau imbracandu se in Capra? Cati dintre romani stiu ca exista (si il sarbatoresc pe) Sf. Dumitru, care e foarte aproape de 31 octombrie (cand e Halloweenul), doar cu 5 zile inainte? Mi e ciuda uneori pe noi ca natie pentru ca nu stim sa ne promovam! Daca spui Zorba, spui Grecia, si 99% dintre romani au incercat macar o data in viata sa danseze. Daca spui tango, spui Argentina, si proportiile se pastreaza. Daca spui Ciuleandra, tragi apa, te inchei la slit si te speli frumos pe maini! Cam asa se rezuma spiritul national(ist) roman!
Pe facebook si twitter, toata lumea e cuprinsa de febra Halloweenului, care mai de care isi comanda sau isi cauta costume, organizeaza petreceri tematice samd. Azi am mai primit o caramida in cap. Eram in vizita la unchii mei, si nepotica de 10 anisori se juca ceva la calculator. M am dus sa o pup, ca vorba aceea, trecuse un car de ani de cand nu ne mai vazusem, si ea m a respins cum n a mai facut o nici o alta femeie ) Cu scarba si exasperare! M am dat mai aproape, am laudat jocul la care mestesugea ea acolo si am descusut o sa vad ce era mai important decat mine, febletea copilariei ei. Asa am aflat ca se juca ceva pe Facebook! Stupoare, nu stiam ca copiii sub … o anumita varsta decenta au cont pe site urile astea. In fine, trecand peste socul initial, am fost in stare sa mi duc cercetarea pana la capat. Jocul contine niste animalute pe care copiii trebuie sa le pieptene, spele, sa le dea de mancare, sa le puna sa socializeze cu alte exemplare etc, o stupizenie lipsita de sens, cu alte cuvinte. Si mai trebuie sa le si imbrace in diferite hainute pe care designerii le pun la dispozitie. Stupoare din nou! Animalutul nepoticii mele era infasurat din cap pana in picioare in fasii dintr alea albe, fix ca o mumie, si dadea o mare petrecere la care participau un Dracula, un liliac, Moartea si alte personaje sinistre, lugubre si macabre!
Ce sa mai, ma da Halloweenul afara din casa!

Morala: cine n are sarbatori, sa si importe!
Pe curand, cititorule drag, si stay out of trouble!

De cand se tot anunta vreme urata, si mai cu seama de cand o simtim pe pielea noastra in fiecare zi, conditiile meteo detroneaza razboiul politic, rup audienta, ii fac cu mana de pe primul loc crizei economice si le rad in fata pana si crimelor….aaa, pardon, stirilor de la ora 5. Vremea de afara e atat de paralizanta ca parca ne ingheata mintea, si de cand am iesit afara nu visez decat sa ma intorc in calduricea patului meu, cu laptopul in brate, si sa ma plang pe blog ce nefericit in vreme sunt eu. Si se pare ca virusul ploii si al frigului se intinde peste toata tara, afectand plante, animale, oameni si bloggeri. Asta pentru ca bloggerii nu sunt oameni, ci oameni cu mot, sau, cum ar zice bunica mea din mediul rural (ca sa nu zic de la tara), niste oameni dati dracu’ si neluati; dar asta e alta discutie si daca ma apuc acum de ea, uit si de mama vremii si nu mai termin niciodata postul asta.
Revenind deci, la oile noastre, sau ale mele. Dupa ce m am intors acasa, am casunat pe calculator, sa mi spuna el mie ce invartecusuri si invarteli mai invarteste Basescu, cine a mai murit si cum, ce premii au mai castigat altii, ca eu n am bafta, cate zecimi de centi am mai acumulat pe tickerbar, stiti voi, the usual stuff. Totul presarat cu portia zilnica de blog-reading. Si incep!
Il deschid pe Dono, tip pe care eu il apreciez din cale afara, din mai multe motive (mi e atat de drag incat promit ca voi scrie pe viitor un post dedicat lui). De obicei, Dono imi ridica moralul ce n a vazut Parisul, din pacate azi era morcovit. Daduse frigu’ peste el si era topit, prezentand toate simptomele cuiva care a suferit crunt din cauza vremii. Aflati aici ce si cum!
Acum cateva zile, si Cabral suferea cu dragostea…de sanatate, ca daduse peste el o curva de gripa.
Incep incet-incet sa ma minunez! Pai cum frate, in afara de Zoso care de doua ori in trei posturi pune numai poze si filmulete funny, ca asa e el lider de opinie, si PiticiGratis, pe care l a invatat mama-sa doar cuvantul din 4 cu P si care face divertisment, nu blogging, toti ceilalti bloggeri sunt loviti de vreme. Si nu numai “the A-bloggers”, dar si oameni mai accesibili, normali, pe care-i am pana si eu in blogroll, si care ma au pana si pe mine in blogrollu lor, precum Skykery, care se plange ca toate belelele i se trag de la vreme, sau stimabilul Achilianu, dat si el peste cap de friiiiiig!
Subscriu si eu listei interminabile de bloggeri afectati de vreme. Azi parea sa si revina vremea cand am plecat de acasa, si m am facut si eu smecher si am intins-o in tenisi. Bineinteles ca in 15 minute turna cu galeata si simteam mormolocii facand tumbe printre degetele mele de la picioare. Am facut deci un dus cat toate zilele pana am ajuns la destinatie, m am uscat abia-abia, apoi m am intors acasa trecand prin aceeasi cabina de dus unde apa e mereu rece. Zbrrr….

Morala: daca esti blogger, pregateste te sa fii si tu afectat de vreme!
Pe curand, cititorule drag, si stay out of trouble!