In urma cu ceva timp, postam un articol despre zilele Craiovei, in care imi exprimam reticenta asupra mutarii concertelor si a restului evenimentelor din Parcul Romanescu in nou-construitul Parc al Tineretului din Lunca. Si mi promisesem ca nu ma duc , dar uite ca m am dus, ca altfel nu mai aveam ce va povesti voua pe blog.
Planuiam cu niste amici sa luam celebrul autobuz catre Parc, dat in uz cu ocazia sarbatoririi orasului, dar era atat de aglomerat, incat am preferat sa mergem din Rovine pana in Lunca pe jos. Cativa km tot or fi! Cam de pe la stadion, circulatia a inceput sa se ingreuneze: trotuarele mici nu permiteau depasiri si am mers mai bine de 15 minute in spatele unui cuplu de bunici care impingeau senini, relaxati si rabdatori la caruciorul nepotelului lor sugar. M am gandit ca sunt nebuni sa duca bebele in Lunca, ca nu s au gandit la siguranta lui, dar se pare ca altcineva o facuse. Mie nu mi place Aurica, dar cel putin a avut mintea ca de zilele orasului sa impanzeasca tot drumul catre Parcul Tineretului, din 10 in 10 metri, de politisti. Politisti care, de altfel, s au indeletnicit cu fluidizarea traficului, caci bulevardul Stirbei era sugrumat, intre Stadion si Lunca, de masini parcate pe marginea ambelor sensuri. Ma amuza oarecum ca bietii oameni veneau cu masina, ajungeau pana la Lunca, vedeau ca n au unde sa parcheze si se intorceau inapoi s o lase undeva dupa stadion.
In fine, dupa un drum interminabil am ajuns pe esplanada parcului. Nu stiu de ce ma asteptam ca scena sa fie amplasata undeva in interiorul parcului, nu in buza lui. Cand am ajuns noi era relativ devreme, canta Tudor Gheorghe. De alaturi, din parcare, se ridica in vazduh o perdea de fum de mici si carnaciori la gratar, al caror miros aproape ca l a surclasat pe maestru. Am stat la o masa, savurand o bere, in timp ce niste naroji se aruncau cu parasuta sau faceau scamatorii cu niste avioane prin aer, pe deasupra noastra.
Ne am intors la concert, dar incepuse sa cante Gheorghe Gheorghiu, ceva mai mult decat puteam digera noi, asa ca am hotarat sa intrat sa vedem parcul, daca tot venisem pana la buza lui. M a mirat faptul ca nu avea decat o intrare mica pe care incercau sa treaca, simultan, cateva sute de oameni: unii intr-un sens, altii in celalalt. Am facut un pic de pogo pe acolo, dar intr un final am ajuns toti, intregi, de partea, in lumea mirobolanta a Parcului meu, al nostru, al Tineretului. La cativa metri de la intrare se mai limpezeau apele, oamenii se dispersau pe diferite carari, asa incat puteai sa ti faci o idee de cum arata Parcul. Am mers un pic drept inainte, admirand statuile destul de simpatice din boxus (gard viu), reprezentand diverse animale si nu numai. La un moment dat, tot inainte era un mare loc de joaca pentru copii, asa incat am cotit o pe o alee la dreapta, unde, nefiind atenti la suvoiul de oameni care venea din fata noastra, am trecut prin el si ne am pomenit fata in fata cu Base si Aurica. Bineinteles ca ne am dat repede deoparte, doar nu era sa fim vazuti in compania lor :P
Mai prin spate, Parcului ii cam lipsea gazonul, semn clar ca va mai manca din bugetul local inca multa vreme de acum incolo. In schimb, mi a placut zona de bancute, cu o scena amplasata in fata lor, pentru reprezentatii; terenurile de baschet si tenis de camp; mesele de ping-pong si pista de role si skateuri.
La un moment dat am inceput sa observ si ce era imposibil de neobservat: se intunecase si iesise tiganimea sa si ia in primire parcul. Niste masute erau amplasate pe marginea unei fantani arteziene dragute si foarte originale, dar 99% dintre ele erau populate de carduri mari si galagioase de rromi. Uitandu ma catre ei, am vazut cum un tigan si a lasat pantalonii in jos si le arata curul trecatorilor. Politistii erau la cativa metri mai incolo, dar fie nu l au vazut, fie l au vazut si nu s au bagat. Penibil, oricum!
Ne am intors la concert, dar o satra de tigancuse se fofila prin public, probabil in cautare de buzunare si genti nesupravegheate, si inca mai canta BlackBox, nu incepusera inca “granzii”, asa ca ne am pus coada pe spinare si am plecat. Pe drumul de intoarcere n am mai gasit politistii din 10 in 10 metri, probabil se stransesera toti sa asigure paza pe esplanada.
Per total, Parcul (ca pe el venisem sa l vedem) se profileaza frumos, dar degeaba, caci nu are sanse de supravietuire. Dupa cateva zile au inceput “supararile” cu vecinii, care au inceput sa fure diverse lucruri de prin parc (cum ar fi aspersoarele), sa agreseze lumea samd. Acest articol din Gazeta de Sud are aproximativ 15o de comentarii in care oamenii, craioveni de rand (oameni care, totusi, stiu sa citeasca), critica construirea Parcului aproape la unison. Unii se bucurau ca acum tiganii vor sta in Lunca, in Parc, si restul craiovenilor ne vom recrea in Parcul Romanescu. De doua ori gresit: o data pt ca tiganii din Romanesti nu o sa se duca niciodata pana in Lunca pentru a se “plimba”, astfel incat ambele parcuri vor fi intesate de rromi, si a doua oara pentru ca Aurica ne pregateste ceva. Deja a inceput sa se discute despre inchiderea Parcului Romanescu pentru “reparatii” – o manevra josnica pentru a determina locuitorii Craiovei sa isi aleaga ca loc de relaxare Parcul Tineretului.
Sunt curios cum se va termina totul, dar pana atunci eu ma voi plimba prin Gradina Botanica, pe care nimeni n o vede cat e de prapadita…

Morala: spune mi in ce parc mergi, si am sa ti spun cine esti! :))
Pe curand, cititorule drag, si stay out of trouble!

Nu stiu daca v am mai spus, dar eu sunt un tip cu pretentii. Eu nu ma uit dupa orice femeie, ci doar dupa cele speciale. In general imi plac nemtoaicele: femei puternice, sigure, focoase! Dar fiindca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, o italianca a fost cea care mi a pus capac. De cand am vazut o prima data, de cand i am auzit glasul suav, am stiut ca m am indragostit lulea…
Pe strada mi se pare ca o aud, desi niciuna dintre femeile pe care le intalnesc nu ii poate egala clasa, stilul, rafinamentul. Parul ei roscat, viu ca focul, ma inveleste noaptea, in cele mai dulci vise. Azi-noapte visam ca o posed. In vis, se facea ca eram amandoi la o petrecere. Ma indrept spre ea, tinand un pahar de sampanie in mana. Flirtam in timpul unui blues, apoi imi las mainile sa faca cunostinta cu formele ei rotunde, generoase. O conduc la mine acasa, incepem sa ne sarutam… In mai putin de 4 secunde, ritmul cardiac imi ajunge la 100 batai/minut. Se apleaca spre urechea mea, si in timp ce imi linge usor lobul urechii, imi spune:
- “Intra in mine!”
- “Dar nici macar n am facut cunostinta”, ii raspund eu natang, de parca numele ei ar fi schimbat cu ceva orgasmul dumnezeiesc pe care avea sa mi l ofere. “Pe mine ma cheama Licuriciu’. Licuriciul Orb.”
- “Eu sunt California”, imi sopteste roscata mea divina. “Ferrari California”!

Morala: sa nu credeti ca o femeie e femeie pana nu va convingeti cu ochii vostri!
Pe curand, cititorule drag, si stay out of trouble!

Ahahahaha, am dat pe ‘iutub’ peste un filmulet genial, cu o fetita mica, pe care mai-mai ca ti vine s o mananci, care o intreaba pe mamica ei(pe care, la randul ei, iti vine s o mananci :D) ce inseamna “virgin”.
Raspunsul mai jos:

Morala: Uneori, intrebarile mici au nevoie de raspunsuri mari!
Pe curand, cititorule drag, si stay out of trouble!

Stim cu totii ca a inceput nebunia! Zi de zi dau drumul la televizor si doua cuvinte imi joaca in fata ochilor, pline de ingamfare: campanie electorala! Deschid radioul si doua cuvinte ma zgarie pe creierul mic, acolo unde se uneste auzul cu rabdarea: campanie electorala! Rasfoiesc un ziar si doua cuvinte imi trag un pumn in ochi, izbindu ma in culori si fonturi violente: campanie electorala! Ma bag in pat si mi pun perna pe cap si o apas ca sa impiedic cele doua cuvinte sa mi rascoleasca somnul. Si totusi acolo sunt, ramase pe creierul mic si pe retina: campanie electorala! Intr un final adorm!…
Acum m am dat jos din pat si ma simt slabit. Campania electorala mi a mancat rezervele de grasime (cele pe care, asemenea ursului polar, le am acumulat pentru iarna). Ma vede mama si mi zice: “Mai, licuriciule, trebuie sa ai mai multa grija de tine. Fa ceva impotriva campaniei electorale. Intra in … alt fel de campanie!” M am apucat cu ferventa sa caut pe google: “campanie anti-electorala”, “campanie impotriva alegerilor”, etc etc etc…Nimic! Resemnat, intru pe blog, sa scriu, cel mai probabil impotriva campaniei electorale! In blogroll, ceva imi atrage atentia! E maestrul meu Zen (cunoscut si ca maestrul Chifane), cel care, cu puterea conferita de bun-simt si inteligenta, a inceput, la randul lui, o campanie. Mi am gasit salvarea, asadar! Voi lupta impotriva lor cu propriile lor arme: ma voi alatura unei campanii. O campanie care le da un dos de palma peste fata, pentru ca spre deosebire de ei, noi SCRIEM CORECT PE INTERNET (si nu numai, mi as permite sa adaug)!
Join us today for a new episode of “The smart and the restless”! :)

Morala: dau un regat pentru un cal sau o campanie pe alta campanie!
Pe curand, cititorule drag, si stay out of trouble!

Tocmai ce am scris zilele trecute un articol despre campania electorala si favoritul meu la a ocupa fotoliul de la Cotroceni. Daaar, pentru ca maestrul Chifane m a blagoslovit cu o mandra de leapsa pe care n am cum sa o refuz, am intrat si eu in jocul campaniei electorale si sustin candidatul blogosferei. Ta-daaam: Pantera Roz!

Cred ca meritele pentru campanie ii apartin lui Mitza, si ca sa dam Cezarului ce e al Cezarului, punem aici link catre postul initial, asta ca sa nu ma mai apuc sa inventez roata si sa spun din nou ceea ce canta in cor o tara intreaga: Eu cu cine votez?

Leapsa merge mai departe la:
- yobpassion
- neydamn
- skykery
- neni
si tuturor care vor s o mai ia!

Morala: daca n are cine sa ti dea lepse, fa te blogger!
Pe curand, cititorule drag, si stay out of trouble!