Dracii mei cititori, cu groaza in suflet va anunt ca mi voi intrerupe activitatea bloggeristica pe anul acesta, deoarece maine imi fac bagajul si poimaine, inainte ca primele raze de lumina sa va gadile pleoapele, eu voi fi pa-pa! Cu alte cuvinte, e momentul sa tragem obloanele pe 2009 si sa ne concentram pe ce vom face impreuna in 2010. Ca orice proiect, dupa o perioada de implementare, trebuie sa facem si o perioada de evaluare si sa prezentam publicului larg rezultatele. Asadar, voi pune la bataie aici statisticile de la inceputurile innegurate ale bloggarelii mele, mai exact din luna iunie a acestui an. De fapt, hai sa fac din postul asta ceva grandios, mai exact sa dau pe fata toate “implinirile” personajului cunoscut ca Licuriciul Orb.
- am blogul din luna iunie 2009, continand un numar de 70 de posturi (cu asta cu tot);
- histats.com spune ca am avut 3461 vizualizari , 2303 vizitatori si 1912 IP-uri unice, asta de pe 19 septembrie, de cand mi am instalat gadgetul lor;
- mi am inscris blogul in Zelist, si momentan am scazut pana pe pozitia 1410, si cica as fi mai tare decat 96,67 dintre bloggeri (personal cred ca e o gogorita, ca e multa lume care scrie bine, dar nu se promoveaza in nici un fel)
- Flag counter zice ca 86,6% dintre vizitatori sunt din Romania, restul fiind din alte colturi ale planetei noastre;
- m am inscris pe toateBlogurile, unde am gasit o comunitate interesanta, in care simt ca ma potrivesc. Plus ca tB e si cel mai bun referrer al meu :>
- portalul meu favorit este craiova.ro. E locul ideal in care imi pot povesti experientele si intamplarile care au avut loc in diferite locatii din Craiova, cu ajutorul unor recenzii care sper sa le fie de folos si altora. Momentan sunt primul contribuitor (cu cat scriu mai multe recenzii, cu atat imi cresc sansele sa castig niste premii faine) si astept cu nerabdare luna ianuarie, sa vad daca am castigat la concursul de recenzii pentru portal
- mai demult (mai exact aici si aici) va spuneam ca testez cateva modalitati de facut bani online si ca va tin la curent cu rezultatele. Pe tickerbar am strans 3,89$ iar pe microworkers, 5,83$. Mai asteptam, sa vedem cat se strange peste cativa ani )
- cea mai noua gaselnita a mea este contul de Twitter. Daca vreti sa fim la curent in permanenta, ma gasiti aici.
Nu va mai tin de vorba mult, ca asa cum omul vine, dar mai si pleaca, la fel posturile incep, dar se mai si termina! Pana sa ne auzim din nou, va urez un Revelion asa cum vi l doriti (ba linistit, ba nebun, ba cu familia, iubita/ul sau prietenii, oricum, numai sa curga multa bautura ) si noul an, daca nu va poate aduce nimic in plus fata de cel vechi, macar sa nu va ia!

Morala: Fie anul cat de mic, tot ne imbatam un pic!
Pe curand, cititorule drag, si stay out of trouble!

Cam asa suna refrenul unei melodii dintr o reclama la bere Eu cred ca sunt si am fost bun, nu numai acum, ci si in trecut. Altfel nu imi explic cum de Mos Craciun mi a calcat si mie pragul anul asta, si nu oricum, ci cu sacul continand exact ce mi cam doream de Sarbatori (mai exact, 2 cadouri, unul util si unul de fandoseala). Mai mult, pe langa partea materiala, am avut langa mine atat prietenii, cu care am fost la colindat in seara de Ajun, cat si familia, langa care am petrecut in jurul bradului.
Voua ce v a adus Mos Craciun? La voi Craciunul inseamna mai mult cadouri sau o stare interioara? Aveti liber la laudat sau exprimat parerile Pana la noi postari, sa aveti un Craciun implinit (nu va mai jignesc, urandu va lumina si caldura, ca de asta se ocupa CEZu’ si termoficarea )

Morala: de Craciun se numara cadourile!
Pe curand, cititorule drag, si stay out of trouble!

Nu sunt expert in recenzii, dar sunt un om cu pareri care nu mi mai incap in cap Am auzit si eu, ca tot omul, ba pe la televizor, ba pe internet, pe diverse bloguri sau pe site-uri de specialitate, ca ni se pregateste ceva…ceva nemaivazut, care ne va lasa ca la dentist, ca ne va da peste cap toata intelegerea comportamentelor umane si a celor de apartenenta la specie, samd. Ca tot scepticul, am ras in barba, stiindu-ma greu de impresionat. Dar un soricel a ramas ancorat acolo, de creier, si a inceput sa roada, si sa roada, si sa roada, si ma enerva ca toata lumea scria pe blog, pe Twitter sau pe Facebook ca au vazut filmul si ca a fost…indescriptibil, si ca cel mai bun lucru pe care il poate face cineva e sa il vada. Asa ca am descarcat si eu o versiune, dar stupoare: actorii erau dublati in rusa si la momentul ala nu exista nici o subtitrare in limba romana (as fi descarcat una in engleza, dar voiam sa l vad cu parintii, si nu mi ar fi fost de folos). L am sters cu durere in suflet, ba chiar cu un pic de ura, ce se tot acumula pe masura ce alti cunoscuti ma bombardau pe zi ce trece mai mult, de pe diverse canale, cu vestea vizionarii mega-filmului.
Apoi m am pus pe pandit. Pe prima versiune in engleza si prima subtitrare in romana care au aparut le am descarcat hulpav, avid sa vad odata Avatar cel mult-laudat. Si aseara a fost seara cea mare: am cuplat laptopul la televizorul ce troneaza maiestuos in sufrageria resedintei noastre, am facut un castron de floricele (de fiecare ) si ne am deschis mintea pentru a primi binecuvantarea filmului. Trebuie sa mi calc pe inima si sa recunosc ca…a fost mai bun decat ma asteptam. Bine, hai, a fost mult mai bun! Efectele speciale s au evidentiat de departe ca cel mai spectaculos lucru din film (chiar daca si intriga te facea sa ramai tintuit pe fotoliu, cu ochii la ecran). Peisaje superbe pe planeta Pandora, creaturi fantastice, conflictul dintre civilizatii – una bazata pe tehnologie (a noastra) si alta pe legatura cu natura (civilizatia Na’vi), totul vechi si nou, cunoscut deja si totusi inovativ in acelasi timp. Ca sa nu mai pui la socoteala povestea de dragoste dintre fata extraterestra si baiatul uman in corp (avatar) de extraterestru. Cum ar zice Mircea Badea, “Superb!” )
Per total, Avatar a avut cate ceva care sa multumeasca pe toata lumea: eu m am bucurat de arme, elicoptere, explozii; prietena mea, de iubirea inter-rasiala, as putea spune, dintre protagonist si fata din imagine; tata de asemanarea cu istoria (vezi descoperirea Americii si distrugerea civilizatiilor bastinase), iar mama de natura, de flori, plante, animale, etc. Cu toata familia multumita, consider Avatar un film bun si l recomand cu caldura

Morala: nici un film nu e cu adevarat bun pana nu indeplineste dorintele tuturor!
Pe curand, cititorule drag, si stay out of trouble!

Intrebarea mea e simpla: tu cat de mult poti rade? Eu pot sa rad exagerat de mult. Atat de mult, incat dau in plans. Cand ma apuca rasul, imi dau lacrimile. Apoi incepe sa mi curga nasul. Iar dupa ce s a terminat momentul comic, tot mai rad cateva minute (de fapt, plang in hohote –> si da, stiu ca nu e ok sa fiu baiat si sa zic asta).
Va provoc sa va uitati la aceste doua filmulete de mai jos, care au, impreuna, aproape 9 milioane de vizualizari pe Youtube. Si apoi lasati un comentariu si spuneti mi daca voi n ati plans de atata ras. Si va rog, fiti sinceri
Primul filmulet:

Si al doilea:

Morala: cine rade cu lacrimi rade si plange in acelasi timp
Pe curand, cititorule drag, si stay out of trouble!

Pentru ca zilele astea am fost foarte ocupat si prevad ca nu ma voi dezocupa prea curand, si ca sa nu las blogul golas, bag partea a doua a scurtelor de noapte (transformarea nocturna a scurtelor de lene ), ca sa va tin la curent cu ce se mai intampla cu mine…in caz ca va intereseaza!
- nu mi a cerut nimeni invitatii Google Wave pe care le ofeream aici, deci probabil early comers astia am fost, care deja avem conturi, iar ceilalti isi vor face si ei cand vor fi la liber;
- postul meu despre craiova.ro s a incadrat intr un concurs organizat de ei. Se pare ca am adversari redutabili la castigarea premiilor atractive, precum Blogatu, Neydamn, Cazutdincer sau Crazy Floc.
- in Zelist am crescut 573 de pozitii, pana pe 1097 (va dati seama ca, daca scadeam, nu mai aparea statistica asta aici );
- n am castigat la concursul sponsorizat de Braun de pe blogul lui Dono, unde am participat cu mirobolanta capodopera, intitulata “Visul lui Mos Craciun“, dar va invit aici ca sa vedeti cum poate mobiliza cineva peste 180 de oameni sa participe la un concurs online. Luati va timp sa cititi toate povestile in parte, caci fiecare e deosebita, in felul ei

Morala: fie timpul cat de mic, tot bloggerim un pic!
Pe curand, cititorule drag, si stay out of trouble!

De cand eram mic, parintii m au educat in spiritul sportiv al tuturor romanilor, mai exact nu facem sport, dar ne dam cu parerea. Pe vremuri eram as la fotbal, handbal, baschet, volei, tenis, ping pong, snooker, curling si tot felul de sporturi cu nume care mai de care mai haioase – as din fata televizorului, bineinteles. Mai nou privesc, dar fara sa mai stiu ce meci pentru ce competitie conteaza, fara sa retin clasamente sau sa mi incarc memoria cu componenta echipelor care performeaza. In schimb, pun suflet in orice meci/partida in care evolueaza fie craioveni, olteni, echipa nationala a Romaniei sau echipe din strainatate la care evolueaza romani.
De ceva vreme, urmaream cu asiduitate parcursul selectionatei romane feminine de handbal la Campionatul Mondial. Mama, cum ma mai uitam cand eram mic la Vali Cozma, mai apoi la Steluta Luca, dup aia ce ma mai amuzam cand il auzeam pe taica meu strigand prin ecran la Amariei: “Vacoooo!”. Si mereu fetele alea parca il auzeau, si se ambitionau si ele sa i faca in ciuda, si castigau. Si ce ne mai bucurau si noi cu totii. Taica meu bolborosea si el in barba ceva cuvinte de lauda, care nu l impiedicau, totusi, sa aiba aceleasi cuvinte pentru impulsionare la urmatoarele meciuri. Si uite asa, la imboldurile lui taica meu, trecu Romania si de data asta (la scor, pe alocuri) de Chile, Japonia, Ungaria şi Tunisia, dar se impotmoli de Norvegia. Intr adevar, echipa buna, si fetele noastre au dat totul pe teren. Dar tata, la tata nu s au gandit? Si la posibil celelalte milioane de romani care stateau in fata televizoarelor, gata sa faca atac de cord la fiecare contraatac.
Nu mai conta, au intrat in grupa principala, langa China, Spania si Coreea de Sud. Pe primele (gazdele competitiei) le au facut asa, din priviri. Se uita Paula Radulescu (portarita noastra) urat la adversare si fugeau alea singure sa si dea cu mingea n poarta. Antrenorul Radu Voina a menajat jucatoarele cu experienta si a bagat pe teren pustoaicele, viitorul nationalei noastre, care s au amuzat cu piscoatele alea cu ochii mici de minune. M am distrat si eu cu ele, dar nu la fel de mare mi a fost distractia atunci cand m am pomenit ca mancam bataie cu Spania, in meciul urmator, din cauza unui gol primit in ultima secunda de meci. Nu trebuia sa castigam, un egal era suficient, si totusi 7 jucatoare au crezut la unison ca o secunda trece mai repede decat a trecut in realitate, lasand absolut descoperita defensiva noastra in fata golului fatal. La remiza cu Coreea de Sud nici nu m am mai uitat. Am zis ca nu fac eu infarct pentru tontomanele alea. Bine, sunt convins ca daca mi ar da Neagu, Vadineanu sau Lecusanu o torpila de a lor in cap, nu le as mai zice niciodata ‘tontomane’. De fapt, nici nu cred ca as mai putea vorbi vreodata, dar acuma asa vorbeste omul la suparare.
Astazi a fost meciul cu Germania, ce conta pentru pozitiile 7/8. Germania trebuia sa fie un adversar usor, dar fetele noastre n au putut sa iasa din depresie si la final tabela arata 10 goluri in plus pentru adversarele noastre. Degeaba mi a tremurat pipota la fiecare atac al nemtoaicelor, degeaba le a facut tata “vaci” pe toate la rand, si degeaba si a pus mama mainile la ochi cand trageau alea la poarta, de pierdut tot am pierdut. La acest campionat mondial, Romania se multumeste cu locul 8. Acum fix 3 ani, pe 18 decembrie 2005, ne invingea Rusia, gazda competitiei, in finala mare, si plecam de acolo vicecampioane mondiale…Unde sunt vremurile de altadata?

Morala: s a intors lumea cu susu-n jos, numai eu am ramas normal!
Pe curand, cititorule drag, si stay out of trouble!

Mie imi plac animalele. Mult de tot. Atat alea de companie, cat si alea exotice, si mai ales alea de mancat. Atat de mult imi plac, incat atunci cand eram mic visam sa ma fac veterinar. N am preferinte: caini, pisici, broaste testoase, hamsteri, papagali, perusi, atata timp cat e in viata si misca, ma multumeste (ma refer aici, bineinteles, la cele de companie ). Din cauza asta, eu am crescut cu Animal Planet, Discovery si National Geographic. Muream sa ma uit la Animal Cops, sau nu mai stiu cum se numeau aia care i prindeau si i bagau la zdup pe cei care maltratau animale. Visam sa se infiinteze si n Romania, si sa fiu voluntar, si sa caftesc la cururi de taran care si hranesc cainii cu coceni de porumb…
Am mai crescut de atunci, si am inceput sa mai merg si cu picioarele pe pamant. Apoi mi am dat seama ca numai cu picioarele pot sa merg pe pamant, si ca acei caini comunitari, pe care visam sa i apar si sa i protejez impotriva tuturor injustitiilor si faradelegilor, erau gata sa ma lase fara ele. Si ca nu e asa placut sa pleci de acasa dimineata devreme, cu ochii carpiti de somn, si pentru inviorare sa fugi de cainii vagabonzi ce hamaie furiosi pe urmele tale. Nici sa te intorci noaptea de pe unde ai treaba, si sa iti tremure mana pe cartela de intrat in bloc, de graba sa nimeresti odata sa intri, inainte sa te nimereasca ei sa te muste. Sau sa auzi, ziua in amiaza mare, tipetele disperate ale unei femei care iese din bloc si e trantita pe jos, in parcare, si muscata de caini fix cand sa intre in masina. Si as putea sa continui la nesfarsit cu exemplele, pentru ca am vazut si am auzit multe, ca sa nu mai pun la socoteala ce mi au mai povestit si altii…
Intr o zi, insa, acum cateva luni, intru eu pe siteul Gazetei de Sud, sa ma mai pun si eu la curent cu stirile, si ce vad pe prima pagina? Mare articol despre un craiovean care a cumparat cateva kile de carnati, nu stiu ce pastile dintr o substanta otravitoare, a bagat cate o pastila in fiecare bucata de carnat si a facut turul Craiovei, impartind cu darnicie cate un cadou fiecarui caine vaganond. Bineinteles ca cei care au initiat articolul il criticau si il faceau cum le venea la gura, motivul fiind ca si potaita lor de apartament, iesita sa faca shushu, papase o bucata otravita de pe jos si bora acum prin casa. Si dai si injura-l, si scoate toti reprezentantii organizatiilor pentru drepturile animalelor la interviu si declaratii, de mai aveau un pic si organizau o potera ca sa l prinda pe infractor, in loc sa stea sa despice problema, sa vada ca de fapt de vina sunt autoritatile publice care nu fac nimic cu bietele animale (vezi castrat, crearea unui adapost, eutanasiere, etc). In schimb, craiovenii s au intrecut pe sine insisi la comentat. Desi unii tineau partea cainilor, sfatuindu ne sa i mangaiem si sa le vorbim, sau spunand ca nu suntem oameni cu inima buna, ca daca am fi, nu ne ar musca nici un caine, majoritatea celor (ATENTIE!!!) 429 de oameni care au comentat militau pentru asemenea masuri radicale. Altii se bucurau ca au aflat numele substantei otravitoare, si ca astfel pot sa scape si ei de cainii-teroristi din fata blocului.
Nu pot sa ma decid daca sa ma bucur sau sa ma intristez. Dar o sa fiu cu picioarele pe pamant si o sa militez pentru a mai avea, in continuare, picioare.

Morala: fie catelu’ cat de mic, tot e periculos un pic!
Pe curand, cititorule drag, si stay out of trouble!

A inceput sa se intunece foarte devreme acum. Pe la 6 e deja bezna pe anumite strazi ale Craiovei, unde iluminatul public se rezuma la farurile masinilor care mai trec pe ele sau la ecranele telefoanelor pietonilor care nu vor sa calce in rahat sau in gropi. E atat de negura de zici ca Iadul s a mutat in Oltenia, ceea ce pare plauzibil, tinand cont ca oltenii sunt dati dracu’. Astazi, totusi, s a intamplat ceva ce nu stiu daca sa mi starneasca rasul sau plansul.
Stabilisem cu niste amici ca iesim la o bere, pe la 6-7. Cum casa mea e pozitionata strategic, in afara circuitului oricarui autobuz pana in centru, cea mai buna (si ieftina) solutie este mersul pe jos, asa ca m am inarmat cu o geaca groasa si o caciula, impotriva frigului, si am pornit-o vitejeste spre locul de intalnire. Pe la mijlocul traseului, insa, o portiune zdravana de drum se suprapunea peste cateva strazi neluminate. Eu mergeam vartos, ca si frigul era vartos, si ma gandeam eu ca daca merg mai vartos ca frigul insusi, il dau gata. Cu vreo zece-douazeci de pasi inaintea mea, doua babe ies de pe o straduta laterala pe strada pe care mergeam eu, mai exact imi ies fix in fata. Ce sa mai, eram gata sa ne pupam, atat de brusc au iesit! Ce m am speriat eu, dar ce s au speriat ele! Atat de tare se socara de silueta mea venind silentios prin noapte, indreptandu ma direct spre ele, incat una dintre babute zice: “N am sa ti dau nici un ban!” In prima faza am ramas masca, nedumirindu ma ce vrea babuta de la mine, apoi am ras, le am zis “Ma scuzati!”, de parca as fi fost vinovat ca mergeam si eu pe aceeasi straduta neluminata ca si ele, dar acum sunt confuz. Si nu in privinta intamplarii in sine, ci a cuvintelor babutei. Cand mi a zis “N am sa ti dau nici un ban”, voia sa spuna ca nu are bani, efectiv, la ea, ca e saraca si vai de capul ei, sau era o forma a lui “Nu o sa ti dau nici un ban”, aratand astfel o indarjire pe care doar babele fara minte o mai afiseaza in fata cuiva care, teoretic, ar putea s o jefuiasca, bata sau omoare inainte ca ea sa apuce sa caste gura, lasand o inconstienta pe o strada pe care oricum n o s o gaseasca nimeni pana nu se aprinde becu’ de la Dumnezeu?

Morala: daca esti batrana si nu-in-putere, nu te lua de astia mai in-putere ca tine!
Pe curand, cititorule drag, si stay out of trouble!

Banuiesc ca toti stiti poezia lui Nichita Stanescu, “Emotie de toamna”, care incepe cu “A venit toamna,…”, dar si versiunea cantata de Nicu Alifantis, unde se dubleaza venirea: “A venit, a venit toamna,…”. Ce nu stiti este versiunea mea, cu o venire triplata, si nu a toamnei, ci a iernii. Gata, a dat Cineva acolo Sus militaria jos din pod si ne a trimis zapada
Ieri toata ziua mi a fost frig, dar un frig dintr ala de mi clantaneau dintii in gura, de stateam langa calorifer cu 3 cojoace in spinare si tot nu reuseam sa ma incalzesc. Bine, poate era si de la raceala asta care ma bantuie de cateva zile M a tratat maica-mea cu ceaiuri si leacuri de ale ei (orice ati face, sa nu mancati niciodata ceapa fiarta cu miere!!!), si a conchis atotstiutoare: “Nu i a buna, cred ca maine se strica vremea!” Astazi de dimineata intra in camera mea, deschise larg jaluzelele si mi zise: “Ti am zis eu ca se strica vremea?”, dar tot ce vedeam era o minunatie de dans al fulgilor de nea care cadeau incetisor pe pamant. Abia asteptam sa ninga; iarna nu e iarna fara zapada! Din pacate, ninsoarea de astazi nu reusi sa se prinda de pamant (doar de crengile copacilor si pe masini ce se mai stranse), dar astept cu nerabdare sa se depuna ca sa pot sa ma bucur cu adevarat de frumusetea iernii! De fapt, vreau sa ma plimb cu cineva drag prin parc si sa ne bucuram de inca o iarna petrecuta impreuna…

Morala: Spune mi o vorba buna. O vorba buna poate tine de cald trei luni de iarna, asa ca renunt la calorifer
Pe curand, cititorule drag, si stay out of trouble!

Mi am amintit ca nu v am mai tinut de mult la curent cu niste chestii cu care am promis ca va voi tine la curent, asa ca acum imi rascumpar greseala:
- mai am 25 de invitatii Google Wave. Cine doreste, sa mi lase adresa de Gmail si va primi una;
- pe craiova.ro mai am de scris vreo 478 de recenzii pana sa castig un telefon smecher;
- am ajuns la 107 amici pe toateblogurile.ro;
- am crescut 240 de pozitii in Zelist, ajungand pe locul 1670;
- in luna noiembrie am avut 1060 vizualizari ale paginilor, 706 vizitatori, din care 572 unici, conform histats.com;
- pe microworkers am strans in total 4.66$;
- pe tickerbar am strans pana acum 2.86$;
- conform prchecker, blogul meu are PR 2.

Morala: cine nu se pricepe la cifre, sa si instaleze widgeturi care sa numere in locul lui!
Pe curand, cititorule drag, si stay out of trouble!