După cum deseori v-am spus, eu sunt un leneș desăvârșit. Dar trebuie să știți că asta nu este unica mea calitate, mai sunt extraordinar de bun la ceva, și anume la mâncat. Nu e bucătăreasă care să nu fugă din calea mea, nu e fel de mâncare pe care să nu-l fi încercat și nu e chelneriță care să nu mă știe drept zmeu (+/- exagerările de rigoare).
De curând, am mai făcut și prostia să intru pe blogul lui Adi Hădean, cunoscut și ca Jamie Oliver de România, un fel de guru al gătitului. Păi apoi să vezi valuri de salivă prelingându-se pe la colțurile gurii, vecini supărați că le-am făcut inundație și vai și câte alte belele pe capul meu! Nu vă mai povestesc ce imagini, de-ți vine să dai cu limba pe monitor, etc, etc, etc. Cu alte cuvinte, trebuie să intrați singuri ca să vă convingeți. Dar stați, nu fugiți, că nu m-am apucat de scris ca să-i fac reclamă maestrului Hădean, ci ca să vă povestesc una și mai și!
Acum două-trei seri tot să fi fost, un prieten își boteza mașina proaspăt cumpărată, și ieșim la o bere. Fix înainte să plec de acasă, mai frunzăresc o dată mailurile/site-urile/blogurile mele de suflet, și mai arunc o ocheadă și la nenea cu mâncarea. Nu mai are rost să vă spun că am plecat la bere tot cu gândul la găluște cu prune și alte delicatese. Ajungând noi la locul cu pricina, nu știu cum fac, cum mă sucesc, de mă așez cu fața către o mare plasmă, ce rămăsese deschisă pe Discovery parcă. Ei, nici un bai, zic eu în mintea mea, dacă lâncezește conversația, mai arunc un ochi pe ecran, mai o gazelă, mai o leoaică, ceva acolo tot găsesc eu :P Dar uit repede de gândurile astea, căci berea curge pe șoseaua gâtului, conversația se aprinde ca iasca, mai râdem, mai glumim, și când îmi amintesc eu de ecranul îmbietor din fața mea, tocmai ce trecuse de miezul nopții. Și îmi atrage atenția un anunț, ce mă înștiințează că imaginile ce vor urma sunt foarte sugestive. Păi cum să nu mi se aprindă imaginația când sunt astfel avertizat, când tot ce-mi trece prin minte e un corp gol, expus. Aflu cu surprindere că emisiunea pe care o aștept cu atâta ardoare se numește…Mâncăruri bizare, și sfârrrr, s-a pierdut în neant corpul gol pe care visam să-l văd.
Nu cred că știu cum să fiu mai convingător când vă spun, dar SĂ NU VĂ UITAȚI NICIODATĂ LA EMISIUNEA ASTA!!! E mai hardcore decât hardcore-ul însuși, e macabră, lugubră, sinistră, sumbră, scârboasă și orice alt sinonim al lor la care vă puteți gândi. Degeaba vezi pe la alte emisiuni oameni mâncând goange și viermălăi de toate felurile, alea-s vax, ceară de albine! Aici vezi cum bagă unii în ei direct embrioni de pui neieșiți din ou. Cum dracului să mănânci, fratele meu, așa ceva? Ori mănânci oul-ou, ori puiul-pui, dar cum să-l mănânci clocit așa? Iar ce m-a oripilat de-a dreptul a fost prezentarea delicatesei serii, un platou cu vreo zece tipuri de penisuri de animal diferite, așa cum puteți să vă imaginați, pentru mâncat! Hai să zicem că sunt un om cu o sensibilitate culturală deosebită, și respect tradițiile și gusturile fiecăruia, și imaginația mea e capabilă să proceseze și să îmi treacă prin fața ochilor, exact în timp ce vă scriu, imaginea relativă și aproximativă a unei puțe de măgar, dar pentru numele lui Steve Irwin, cum să mănânci puță de șarpe? De fapt, cum arată puța de șarpe? Sau mai bine zis, șarpele are puța? Eu credeam că se uită hipnotic în ochii șerpoaicei și aia avortează spontan un ou (sau o grămadă de ouă, după caz).
Momentan sunt bolnav, căzut la pat, și până când nu voi putea să uit imaginea puței de șarpe, în viziunea imaginației mele, nu mă voi ridica. Accept urări de bine și de sănătate!
Morala: Dacă nu sunteți mai tari CA Conan Barbarul, nu vă uitați niciodată la emisiunea aia!
Pe curând, cititorule drag, și stay out of trouble!
