Bitza vs Enrique

Postat de licuriciu | de-ale Licuriciului | duminică 31 ianuarie 2010 19:22

Cred că este cea mai scurtă postare din toate timpurile, dar tocmai am văzut mult aclamatul videoclip al lui Bitză la piesa “Numele tău”, și tare mi se pare că ăia din videoclip sparg chestii la fel ca Enrique Iglesias și Ciara în “Takin’ back my love”. Am dreptate?

Later edit: Voiam să vă mai dezvălui o descoperire legendară. Videoclipul Claudiei ‘Cream’ Pavel, “Don t miss missing you” a fost filmat în aceeași șandrama ca și “Voila” de la Radio Killer. Apoi am analizat mai bine și am văzut că bârnele din hambarul unde cântă Claudia sunt dispuse pe verticală, pe când scândurile din hambarul în care e bătut Cristi Iacob sunt dispuse pe orizontală. Îmi asum responsabilitatea pentru greșeală! :P

Morala: Când Enrique nu-i acasă, altu’ sparge totu-n casă!
Pe curând, cititorule drag, și stay out of trouble!

FacebookStumbleUponTumblrShare

Proust avea chestionar

Postat de licuriciu | de-ale Licuriciului | duminică 31 ianuarie 2010 1:01

Umblă vorba-n târg că Proust avea chestionar. Bine, eu cred că, de fapt, cel/cea care a inițiat această leapșă a vrut să-i dea un nume șmecher, dar nu suntem aici la lecția de despicat firul în patru, deci nu mai stau la discuții, ci purced să răspund la întrebările pe care mi le pasează Corina de la Cele 3 puncte aici (trebuie să specific că sunt undeva la a 4-5 leapșă pe anul ăsta deja).
1. Principala mea trăsătură – seriozitatea :D
2. Calitatea pe care îmi doresc să o întâlnesc la un bărbat – această întrebare este mai mult decât ciudată, dar mă fac că ignor cârcotelile și aleg camaraderia
3. Calitatea pe care o prefer la o femeie – tăcerea :)) Glumesc! Simțul umorului
4. Ce prețuiesc cel mai mult la prietenii mei – sprijinul necondiționat
5. Principalul meu defect – sunt prea ironic uneori
6. Îndeletnicirea mea preferată – statul
7. Fericirea pe care mi-o visez – o bătrânețe frumoasă după o viață împlinită
8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire – cum elegant spunea și Corina, să pierd pe cineva drag. Și când zic “pierd” mă refer la moarte, căci altfel nu e o pierdere, e doar o despărțire a drumurilor
9. Locul unde aș vrea să trăiesc – în țara lui Moș Crăciun, cu singura obiecție că aș prefera să fie temperaturi de +20 de grade Celsius
10. Culoarea preferată – albastru
11. Floarea care-mi place – de bonsai
12. Pasărea preferată – O, de când aștept să mă întrebe cineva asta :P Păi una care n-are aripi, cioc sau pene, nu zboară și nici nu cântă. Ghici ciupercă ce-i…
Redevenind serios, cred că pasărea Paradis
13. Prozatorii mei preferați – Ian McEwan, J.R.R. Tolkien, Oscar Wilde, Jack Kerouac, etc
14. Poeții mei preferați – William Blake, P.B. Shelley, Antonio Machado, etc
15. Eroii mei preferați din literatură – Stephen Dedalus (A Portrait of the Artist as a Young Man), Gabriel (The Dead – Dubliners), Mr. Rochester (Jane Eyre), Dorian Gray, Robbie Turner (Atonement), etc
16. Eroinele mele preferate din literatură – Madame Bovary, Antoinette (Wide Sargasso Sea), etc.
17. Eroii mei preferați din viața reală – Guța, Băsescu și Dan Negru, not!
18. Ce urăsc cel mai mult – când unii se cred deștepți și nu sunt
19. Greșelile care-mi inspiră cea mai mare indulgență – cele recunoscute
20. Deviza mea – Fiecare om e un licurici într-o lume fără lumină!
Sper să nu mă urască următorii că le pasez o nouă leapșă: World Changed, Mitza, Going to End, Miss Sasha si Zuz :D

Later edit: La doua luni dupa ce am facut leapsa, am mai primit-o o data de la Baiatul Ciudat. Acum inteleg de ce i se zice Ciudat :))

Morala: Cine nu și-a pus prea multe întrebări în viață, să-și facă blog, că i le pun alții!
Pe curând, cititorule drag, și stay out of trouble!

FacebookStumbleUponTumblrShare

Dansul pinguinului, varianta politica

Postat de licuriciu | de-ale Licuriciului | sâmbătă 30 ianuarie 2010 23:30

Am ascultat, cântat și dansat pe Dansul Pinguinului până când au început să mă doară urechile, să-mi răgușească vocea și să-mi tremure picioarele, dar parcă nicicând nu m-am distrat așa tare ca atunci când am văzut această versiune a melodiei.


Morala: Guvernul Boc a căzut, trăiască Guvernul Boc!
Pe curând, cititorule drag, și stay out of trouble!

FacebookStumbleUponTumblrShare

Gusturile nu se discută

Postat de licuriciu | de-ale Licuriciului | sâmbătă 30 ianuarie 2010 17:21

După cum deseori v-am spus, eu sunt un leneș desăvârșit. Dar trebuie să știți că asta nu este unica mea calitate, mai sunt extraordinar de bun la ceva, și anume la mâncat. Nu e bucătăreasă care să nu fugă din calea mea, nu e fel de mâncare pe care să nu-l fi încercat și nu e chelneriță care să nu mă știe drept zmeu (+/- exagerările de rigoare).
De curând, am mai făcut și prostia să intru pe blogul lui Adi Hădean, cunoscut și ca Jamie Oliver de România, un fel de guru al gătitului. Păi apoi să vezi valuri de salivă prelingându-se pe la colțurile gurii, vecini supărați că le-am făcut inundație și vai și câte alte belele pe capul meu! Nu vă mai povestesc ce imagini, de-ți vine să dai cu limba pe monitor, etc, etc, etc. Cu alte cuvinte, trebuie să intrați singuri ca să vă convingeți. Dar stați, nu fugiți, că nu m-am apucat de scris ca să-i fac reclamă maestrului Hădean, ci ca să vă povestesc una și mai și!
Acum două-trei seri tot să fi fost, un prieten își boteza mașina proaspăt cumpărată, și ieșim la o bere. Fix înainte să plec de acasă, mai frunzăresc o dată mailurile/site-urile/blogurile mele de suflet, și mai arunc o ocheadă și la nenea cu mâncarea. Nu mai are rost să vă spun că am plecat la bere tot cu gândul la găluște cu prune și alte delicatese. Ajungând noi la locul cu pricina, nu știu cum fac, cum mă sucesc, de mă așez cu fața către o mare plasmă, ce rămăsese deschisă pe Discovery parcă. Ei, nici un bai, zic eu în mintea mea, dacă lâncezește conversația, mai arunc un ochi pe ecran, mai o gazelă, mai o leoaică, ceva acolo tot găsesc eu :P Dar uit repede de gândurile astea, căci berea curge pe șoseaua gâtului, conversația se aprinde ca iasca, mai râdem, mai glumim, și când îmi amintesc eu de ecranul îmbietor din fața mea, tocmai ce trecuse de miezul nopții. Și îmi atrage atenția un anunț, ce mă înștiințează că imaginile ce vor urma sunt foarte sugestive. Păi cum să nu mi se aprindă imaginația când sunt astfel avertizat, când tot ce-mi trece prin minte e un corp gol, expus. Aflu cu surprindere că emisiunea pe care o aștept cu atâta ardoare se numește…Mâncăruri bizare, și sfârrrr, s-a pierdut în neant corpul gol pe care visam să-l văd.
Nu cred că știu cum să fiu mai convingător când vă spun, dar SĂ NU VĂ UITAȚI NICIODATĂ LA EMISIUNEA ASTA!!! E mai hardcore decât hardcore-ul însuși, e macabră, lugubră, sinistră, sumbră, scârboasă și orice alt sinonim al lor la care vă puteți gândi. Degeaba vezi pe la alte emisiuni oameni mâncând goange și viermălăi de toate felurile, alea-s vax, ceară de albine! Aici vezi cum bagă unii în ei direct embrioni de pui neieșiți din ou. Cum dracului să mănânci, fratele meu, așa ceva? Ori mănânci oul-ou, ori puiul-pui, dar cum să-l mănânci clocit așa? Iar ce m-a oripilat de-a dreptul a fost prezentarea delicatesei serii, un platou cu vreo zece tipuri de penisuri de animal diferite, așa cum puteți să vă imaginați, pentru mâncat! Hai să zicem că sunt un om cu o sensibilitate culturală deosebită, și respect tradițiile și gusturile fiecăruia, și imaginația mea e capabilă să proceseze și să îmi treacă prin fața ochilor, exact în timp ce vă scriu, imaginea relativă și aproximativă a unei puțe de măgar, dar pentru numele lui Steve Irwin, cum să mănânci puță de șarpe? De fapt, cum arată puța de șarpe? Sau mai bine zis, șarpele are puța? Eu credeam că se uită hipnotic în ochii șerpoaicei și aia avortează spontan un ou (sau o grămadă de ouă, după caz).
Momentan sunt bolnav, căzut la pat, și până când nu voi putea să uit imaginea puței de șarpe, în viziunea imaginației mele, nu mă voi ridica. Accept urări de bine și de sănătate!

Morala: Dacă nu sunteți mai tari CA Conan Barbarul, nu vă uitați niciodată la emisiunea aia!
Pe curând, cititorule drag, și stay out of trouble!

FacebookStumbleUponTumblrShare

Rutina de blogger

Postat de licuriciu | de-ale Licuriciului | vineri 29 ianuarie 2010 11:24
Astăzi mă simt provocat! M-a provocat Chinezu, dar rău de tot! M-a provocat să îi (și să vă) povestesc care e rutina mea de blogger (sau mai bine zis de online) de fiecare zi. Nu vă mai plictisex cu ce fac până deschid laptopul…de fapt, nimic nu se întâmplă până deschid laptopul, pentru că dorm cu el la cap, expres ca să fie primul lucru pe care îl văd când mă trezesc.
Deschid Y!Messenger (mereu găsesc câte un mass care să-mi distreze dimineața), apoi mailurile (întâi cele personale, apoi cele de servici). De cele mai multe ori, din mail trec direct în blog, ca să verific comentarii, etc. Dedic o bună parte a dimineții citind cele mai noi posturi scrise de cei din blogroll, aproape concomitent cu accesarea contului de Twitter si citirea tweeturilor de peste noapte. Eventual, unele din lucrurile pe care le citesc pe bloguri/Twitter îmi stârnesc reacții, și atunci postez ceva pe blog. De obicei, însă, postez pe blog seara, ca să am timp să strâng idei pe timpul zilei, pe care să le inserez ulterior în articole.
Bun, după ce termin de postat, îmi continui periplul în online și dau o raită pe toateBlogurile si pe craiova.ro, citesc presa online, verific ce oferte mai sunt pe LucruriGratis și îmi termin dimineața muncind pe brânci în fabricile din eRepublik :D
Și leapșa merge mai departe, la liber, oricui vrea s-o ia: voi cum vă petreceți ziua în online?

Morala: Dragă Chinezule, mi-am stârnit o reacție de toată frumusețea :))
Pe curând, cititorule drag, și stay out of trouble!
FacebookStumbleUponTumblrShare
Pagina Urmatoare »