Am uitat…
Am uitat cum e sa fiu sincer cu mine insumi pana la capat, cum sa-mi astern gandurile pe foaie, sa nu mai las nici o umbra inauntru, necercetata, neexplorata.
Am uitat sa ma intreb zilnic, asa cum mi-am promis, daca sunt bine, si am uitat si sa-i intreb pe cei din jurul meu daca au nevoie sa fiu langa ei.
Am uitat sa-mi spun ce am facut bine si ce am facut rau in ziua ce a trecut, si sa incerc ca a doua zi sa nu mai gresesc.
Am uitat sa ma amuz dimineata, cand soarele imi da in ochi exact printre singurele doua jaluzele razvratite.
Am uitat sa ma bucur ca sunt sanatos, si ca parintii, rudele si prietenii apropiati sunt si ei sanatosi.
Am uitat sa ma plimb prin parc, sau pe stradute inguste, slab luminate, sa vad, sa ascult, sa miros si sa simt orasul.
Am uitat ca obisnuiam sa ajut babute cu plase pana la pamant sa le care pana acasa.
Am uitat ca-mi apasam capul pe perna fiindca mi se parea ca imi aud inima batandu-mi in timpane.
Am uitat sa sun vechi prieteni de ziua lor, si am uitat sa-i sun si cand nu era ziua lor.
Am uitat sa-mi iau pastilele azi-dimineata!
Sursa poza, aici!
Morala: cine uita sa ia lecitina! :D
Pe curand, cititorule drag, si stay out of trouble!
