Update de sfârșit de lună

Postat de licuriciu | de-ale Licuriciului,din online | duminică 28 februarie 2010 20:06

Aho-aho, vizitatori și vizitați! Ca la fiecare sfârșit de lună (sau de an, când e cazul), facem o scurtă trecere în revistă a site-urilor și a situației mele de pe site-urile respective. Așadar, să purcedem:
- pe Twitter mă făcui inițiator de hashtag-uri. Vă invit să scrieți fiecare ce #nusuport -ați!

- am ajuns să am 181 de amici pe toateBlogurile;

- pe craiova.ro sunt tot top contributor la recenzii, dar încep să am concurență (și mă bucur);

- în ZeList am urcat 4556 de poziții până pe 3011, în timp ce vechiul blog a scăzut 150 de locuri, până la 747;

- histats.com zice următoarele pentru februarie: 1243 vizualizări, 656 vizitatori și 408 unici;

- pe microworkers am ajuns la 11.3$ și am făcut prima cerere să trimit 10$ în Paypal. Din păcate durează o perioadă până mi se aprobă cererea, plus că nu am reușit să îmi leg cardul la contul Paypal și momentan nu știu unde se vor duce banii. Când am date mai exacte decât astea, vi le spun. La prima vedere mai îndeaproape, microworkers ăsta nu pare a fi o păcăleală;

- cu tickerbar-ul lucrurile merg mai încet: abia am ajuns la 7.35$. De exemplu, luna asta scrie că am câștigat 1,63$, și am senzația că poți să ceri să ți-i trimită abia când ajungi la 50. Făcând un simplu calcul rezultă că…mai durează ceva;

- în eRepublik am avansat și m-am mutat de la o unitate militară (Garda Națională Banat) în alta, mai puternică (Forțele Aeriene Române Bravo);

- ultimul site de pe lista mea (dar nu cel din urmă) este LucruriGratis, unde am fost desemnat câștigător al unor tablete Nicorette. Nu, nu fumez (nu sunt viciat :P ), le-am cerut pentru un prieten pe care sper să reușesc să îl ajut să treacă peste această dependență.

Morala: Rutina, bat-o vina!

Pe curând, cititorule drag, și stay out of trouble!

Post to Twitter

Cine sunt eu?

Postat de licuriciu | de-ale Licuriciului | duminică 28 februarie 2010 13:47

Iaca se împlinesc aproape 10 luni de când am început să scriu pe blog sub acest pseudonim, Licuriciul Orb. Voi, cititorii mei, ați fost cei care uneori m-ați certat, alteori m-ați apreciat, câteodată m-ați contrazis și altă dată ați rezonat cu mine, dar mereu voi m-ați însuflețit să scriu în continuare. Consider că am ajuns în acel moment în care trebuie să dăm cărțile pe față, și să vă dezvălui cine sunt. Ei bine…

“Eu sunt licuriciul, precum vezi sunt un ciob dintr-o stea, și vin cu speranța, luminând orișicând calea ta,

La la la la la la la la la, nu mă vezi supărat niciodat’, ăsta-s eu și sunt vesel mereu!”

Morala: Totul e relativ pe lume, inclusiv identitatea :P
Pe curând, cititorule drag, și stay out of trouble!

Post to Twitter

Site-uri periculoase

Postat de licuriciu | de-ale Licuriciului,din online | sâmbătă 27 februarie 2010 17:57

Mi-am adus aminte de întâmplarea pe care o voi povesti în articolul de astăzi grație acestui post pe care l-am citit azi-noapte. Este vorba în articolul-muză de site-urile cu IDuri de Y!Messenger, la care voi mai adăuga încă un tip, și anume site-urile de matrimoniale, ca fiind cele mai periculoase lucruri din online.

Acum câțiva ani aveam un prieten, băiat valabil el așa, dar cam gelos și cam impulsiv. La un moment dat, prietenul ăsta și-a făcut o iubită, o fată foarte drăguță, în banca ei, care ne-a cucerit pe toți prin felul ei de a fi (în sensul că ne-a lăsat o impresie foarte plăcută). Nu era dată să nu ieșim în oraș ca lui să nu îi sară țandăra din motive complet absurde, ba că de ce a râs ea la gluma mea, ba că de ce i-a zis “Mulțumesc!” chelnerului pe nu știu ce ton, majoritatea (dacă nu chiar toate) închipuiri de-ale lui. După cum vă puteți imagina, relația a mai durat o perioadă, până când săraca fată nu a mai putut suporta lipsa de încredere pe care i-o arăta partenerul și a decis să se despartă. Bineînțeles că amicul cu pricina a luat-o razna, nu a suportat sfaturile pe care prietenii au încercat să i le dea, distanțându-se din ce în ce mai mult de toți. Problema nu era neapărat că se distanța de noi, ci că o dată cu separarea, a început să îi facă zile negre fostei iubite. Să nu ne gândim la chestii prea tragice, că nici nu a lovit-o vreodată, de jignit nu am de unde știi, dar a atacat-o acolo unde ea știa să se apere cel mai puțin: în online!

La câteva săptămâni de la despărțire, fata a început să primească pe Y!Messenger o avalanșă de add-uri, pe care le respingea cu răbdare de sfânt. Unul după altul, baiatul_dotat, seful_barosanul, jmekeritu_xxx, bigdick_boy și câți și mai câți au fost refuzați, dar situația nu putea să continue la nesfârșit. A început să accepte cereri numai pentru a îi întreba pe cei în cauză de unde au IDul ei, și până la urmă a aflat numele site-ului. Din păcate nu se putea afla cine a adăugat IDul ei acolo (putea fi oricine, deși noi cam știam deja cine e vinovatul), dar a reușit să ceară scoaterea de pe site. Și apele s-au mai liniștit…o perioadă!

Căci n-a apucat să se calmeze bine, când a început să primească telefoane suspecte, de la diverși bărbați ce o sunau în legătură cu un anumit anunț pe care l-ar fi dat ea pe internet. Ca s-o spunem pe-a dreaptă, măgarul își făcuse cont pe un site de tip matrimoniale (de fapt, era unul în care se cam făcea trafic cu sex), unde pusese poza ei, nume, număr de telefon, descrierea preferințelor sexuale (cât mai neadevărate și mai excentrice). Ea fiind și o fată destul de atrăgătoare, ajunsese să fie numărul 1 într-un top făcut de utilizatorii masculini ai site-ului respectiv, ceea ce o făcea să rămână mereu în capul listei, fiind astfel tot timpul luată în vizor. Și astfel curgeau telefoanele zi și noapte, până a adoptat aceeași tactică. I-a explicat pe scurt unuia dintre “clienți” situația în care se afla, rugându-l să îi spună numele site-ului respectiv. A contactat administratorii site-ului, pe care cu greu a reușit să îi înduplece să îi dea parola de la cont, pentru a-l putea șterge.

Deși a durat ceva timp, situația s-a rezolvat. Fata și-a văzut de viața ei, în timp ce de tip nu am mai auzit nimic. Din păcate sunt convins că nu e singura persoană care apelează la astfel de soluții. Și mai regretabil e faptul că sunt copii care intră de bunăvoie și nesiliți de nimeni într-un astfel de mediu online care este mult mai presus de puterea lor de înțelegere. Voi ce alt tip de site-uri periculoase cunoașteți? Aveți și voi exemple de astfel de situații din viața reală care își găsesc continuarea (tristă) în online?

Morala: Fie online-ul cât de mic, tot e periculos un pic!

Pe curând, cititorule drag, și stay out of trouble!

Post to Twitter

Și animalele strănută

Postat de licuriciu | de-ale Licuriciului,din online | sâmbătă 27 februarie 2010 13:23

Tocmai am primit pe Y!M link către acest filmuleț amuzant:

Morala: Reacția ursoaicei – de neprețuit!
Pe curând, cititorule drag, și stay out of trouble!

Post to Twitter

Leapșa 1001 nopți

Postat de licuriciu | de-ale Licuriciului,din online | vineri 26 februarie 2010 17:12

Când am văzut titlul acestei lepșe primite de la Ianculescul, nu știu de ce instant m-am gândit că va trebui să dau socoteala pentru fanteziile mele cu arăboaice. Doamne-ajută, din fericire nu e vorba despre asta (de fapt, nici nu cred că e vreo legătură între titlu și conținut), așa că purced la a răspunde la întrebări:

1. În momentele cele mai dificile și în care simți nevoia să te ajute cineva, la cine te gândești prima oară?

Dacă trec prin frământări interioare, cel mai probabil apelez la familie sau prietenii foarte apropiați. Dacă situația este mai pământeană, tind să apelez la prietenul/cunoscutul cu cea mai bună expertiză în domeniu.

2. Dacă ai putea fi, o zi, oricine ai vrea tu, cine ai fi? De ce? Ce ai face?

Aș vrea să fiu un expert financiar care să vină cu soluția pentru stoparea crizei economice. Numele meu ar dăinui pe veci…

3. Daca ar fi sa poti schimba o persoana cine ar fi aceea?

Pe Băse :D

4. Ce ai face pentru liniștea ta sufletească?

M-aș retrage în munți, la o cabană fără cablu, internet și semnal la telefon, dar mobilată cu cărți…multe cărți!

5. Care crezi că a fost până acum cel mai important moment al vieții tale?

Fără îndoială, primul! Ce v-ați fi făcut voi dacă nu mă nășteam eu?

Nu mai dau leapșa mai departe la nimeni, că îmi ies vorbe dup-aia. O ia cine o vrea! (numai mie îmi sună ciudat asta?)

Morala: Poa’ să fie-n titlu Mutu, tot contează conținutu’!

Pe curând, cititorule drag, și stay out of trouble!

Post to Twitter

Nume amuzante de bloguri

Postat de licuriciu | de-ale Licuriciului,din online | joi 25 februarie 2010 22:54

Am stat un pic în cumpănă dacă să numesc acest post “Nume amuzante de bloguri” sau “Nume de bloguri amuzante”. Pare-mi-se că e o diferență între cele două, și mai cred și că am făcut alegerea corectă, căci nu vreau să fac un inventar de bloguri amuzante, ci doar de titluri amuzante, maxim absurd-amuzante, de bloguri :D Ideea mea are două surse: una e acest post, iar a doua vine de la o prietena, care se amuză mereu de titlul blogului meu, numindu-l, în funcție de starea ei de spirit, absurd, tâmpit, cretin, incoerent, ciudat, etc.

Nu am pretenția că reușesc să cuprind în vasta mea listă toate blogurile cu titluri inovativo-originalo-comico-absurde, ci doar pe alea care mi se par mie că se încadrează (și mai ales pe cele cu nume alcătuite din 2 cuvinte a căror alăturare mă distrează pe mine), într-o ordine oarecare. Așadar să purcedem:

- Broscuța Ofensată;

- Porcușorul radioactiv;

- Porcușorul serios;

- Porcușoru isteric;

- Pitici gratis;

- Tomata cu scufiță;

- Smoking Cool Cat;

- Vaca verde;

- Leul de oraș;

- Pinguinul furios;

- Puișorul cufurit;

- Gărgărița gospodină;

- Maimuța spațială;

- etc. Aici e spațiul vostru! Dacă mai știți și alte bloguri ale căror nume se încadrează în tiparul celor de mai sus, spuneți-le. Azi mă simt darnic, pun link către toată lumea :)

Propuneri de la cititori: Pioneza dintre fese :)

Morala: Pe blog este vopsit gardu’, iar în titlu, leopardu’ :D

Pe curând, cititorule drag, și stay out of trouble!

http://www.pionezadintrefese.ro/

Post to Twitter

Să mai și râdem – 2

Postat de licuriciu | de pe la TV,de prin Craiova,de-ale Licuriciului | joi 25 februarie 2010 11:27

Nu mă pot sătura de bâlbuțele de la televizor. Mă amuză atât de tare, încât mă cutremur gândindu-mă cât de tolomace sunt anumite persoane, dintre care majoritatea sunt figuri publice. Duma de astăzi îi aparține primarului Craiovei, Antonie Solomon. În cadrul ședinței Consiliului Local (transmisă la televizor, dar pe care eu o văd acum în reluare) s-a adus în discuție programul activităților desfășurate în cadrul Zilelor Marin Sorescu. Domnul primar, dorind să își arate inteligența, încearcă că îl elogieze pe marele nostru scriitor spunând despre el că a fost tradus “în peste 100 de limbi europene“. Știu că sunt cârcotaș, dar mi se pare mie sau sunt cam multe limbi pentru o Europă atât de mică?

Morala: Dacă tăcea, filozof rămânea!

Pe curând, cititorule drag, și stay out of trouble!

Post to Twitter

Dependent de tehnologie

Postat de licuriciu | de prin Craiova,de-ale Licuriciului | miercuri 24 februarie 2010 11:29

Ușor-ușor și fără să-mi dau seama, tehnologia s-a transformat în cea mai mare dependență a mea. Am ajuns să am trei telefoane, și numai ideea de a pleca undeva fără ele îmi provoacă un atac de panică. Laptopul doarme cu mine în pat, iar mp3player-ul mă însoțește peste tot. Eram și sunt conștient că astea trei sunt aparate fără de care o zi mi s-ar părea infernal de lungă, tristă și urâtă, dar ieri am văzut de fapt că mai sunt și alte lucruri pe care, dacă nu le-aș avea, aș fi complet handicapat.

Ieri pe la prânz s-a luat lumina, și a durat cam o oră jumate-două până să vină iar. Cât timp m-a ținut bateria la laptop aproape că nici n-am observat, și mi-a păsat că nu e curent în casă fix deloc. Apoi mi s-a-nchis = panică! Ce fac eu fără laptop? Planul A – mă duc la TV, fail, și el tot pe curent funcționează! Cum în casă nu mai era chip să stau în aceste condiții nepropice și fiindcă mi-am amintit că trebuia să fac niște cumpărături, am decis să dau o raită pe-afară. Cum, totuși, era ora prânzului, am zis să iau să mănânc înainte. Deschizând eu frigiderul, am văzut că era stinsă luminița aia dinăuntru – logic, nu e curent! Mi-am pus mâncarea într-o farfurie și am băgat-o în cuptorul cu microunde, dar oricât învârteam eu de buton, nu voia să pornească! Ce tâmpit sunt, normal că nu pornește, nu e curent! Mi-am încălzit în cele din urmă mâncarea pe vechiul (și din ce în ce mai puțin folositul) aragaz, dar nu mi-a ajuns. M-am întors la frigider și am mai scos niște răcituri (niște cașcaval și pastramă) și le-am aranjat frumos într-un sandviș pe care l-am vârât în senvișmeicăr. L-am băgat în priză și am plecat să mă îmbrac până se pârpălește el acolo. Când m-am întors, după câteva minute, sandvișul meu era la fel de rece și de necopt ca înainte…uitasem că și aparatul ăla merge pe curent! În timp ce mâncam cu gogâlțuri un sandviș rece mă gândeam: oare noi suntem dependenți de tehnologie sau de energia electrică?

Morala: fie rea tehnologie, tot lipsa luminii afectează România!

Pe curând, cititorule drag, și stay out of trouble!

Post to Twitter

Amintiri din copilarie 3

Postat de licuriciu | de prin Craiova,de-ale Licuriciului | marți 23 februarie 2010 23:39

Diferă mult iernile din copilărie față de cele de acum. Când crești, nu te mai bucuri atât de mult de zăpadă, și de vacanța de iarnă, și de floricelele de gheață de pe geamuri, nici nu mai sufli aer cald spre ele, ca să le topești. Acum te gândești că ți-e frig, că nu vrei să te uzi la picioare, că vine Moș fucking Crăciun și iar îți dispar toți banii din portofel. Fără bătăi cu bulgări și fără oameni de zăpadă, ca în copilărie…Pe vremuri, venirea iernii era motiv de bucurie. În principal pentru că băieții frecau fetele (cu zăpadă, perverșilor) până nu le mai rămânea uscat nici elasticul de la chiloți (acum, că stau să mă gândesc, nu știu ce era așa amuzant, important e că era!). Plus aruncatul cu bulgări în orice mișca. Legat de asta e episodul de astăzi, al treilea, al amintirilor din copilăria mea.

Instinctul masculin, de aducător de mâncare în casă și apărător al familiei, foarte viu în noi pe la 10-12 ani, se manifesta iarna la cote maxime, alarmante chiar. Fiindcă de ceva vreme ne-am dat jos din copac și ne-am civilizat și noi, nu mai prindem animale sălbatice aruncând cu sulița în ele. Pentru a ne satisface acest instinct am inventat darts-ul. Și aruncatul cu bulgări. Fie că ținteam copii în curtea școlii, oameni pe stradă sau pisica vecinilor, iarna dădeam cu bulgări în orice, dar ca orice dezvăț, în curând m-am lecuit și eu de prostul obicei. Să vă spun cum s-a-ntâmplat! Într-o seară sumbră și întunecată de iarnă mă întorceam de la școală, împreună cu vreo alți 2-3 colegi. Nici aminte nu-mi mai aduc cui, cum, și mai ales, de ce, i-a venit ideea să începem să dăm cu bulgări în mașinile care treceau pe stradă, cert e că nu ne-a trebuit multă minte și ne-am pus pe treabă. Ne-am format un comandament în spatele unor mașini parcate pe trotuar, și pândeam orice mișcare: cum trecea o mașină prin dreptul nostru, cum o ploaie de bulgări de zăpadă se pogorau asupra ei, de ziceai că vine Duhul Sfânt peste ea. Acum, pentru oricine știe puțină fizică, nu e greu de imaginat că, dacă mașina trecea pe lângă noi în viteză, până dădeam noi cu bulgării înspre locul unde era mașina în momentul în care o vedeam noi, rezultă că mașina trecea și bulgării aterizau undeva în spatele ei, adică fără să o atingă, adică fără nici o satisfacție pentru noi…La 10-12 ani trebuie să fi fost eu un geniu de am fost singurul căruia i-a dat prin minte acest raționament, și cum am văzut prima mașină apropiindu-se, am aruncat un bulgăre care s-a oprit dreeeept…în geamul șoferului! Bucuria izbânzii mi-a fost scurtă, căci mașina s-a oprit cu scârțâit de roți, și până să apuc să mă dezmeticesc eu, un nene pe jumătate speriat, pe jumătate nervos m-a prins de gluga hainei (căci eu descrisesem deja un arc de cerc în loc și mă pregăteam s-o-ntind englezește), și mi-a tras la șuturi în, scuzați expresia, poponeață, până am simțit că-mi crește un bostan acolo. Și când am reușit, într-un sfârșit, să mă desprind de strânsoarea lui, am ușchit-o la fugă cu lacrimi în ochi și nu m-am mai oprit până acasă, unde, cuprins de o bruscă efervescență religioasă, am jurat în fața iconiței că nu mai fac niciodată…

Later edit: Ma inscriu cu acest post la un concurs sponsorizat de Jocuri

Morala: Nu știu dacă bătaia e ruptă din Rai, dar sigur are ceva legătură cu Dumnezeu!

Pe curând, cititorule drag, și stay out of trouble!

Post to Twitter

Să mai și râdem

Postat de licuriciu | de pe la TV,de-ale Licuriciului | marți 23 februarie 2010 13:28

Poate ați văzut pe la televizor, zilele trecute, cum niște ciucheți se adunaseră în fața sediului PSD, susținând că fuseseră angajați de Marean “Care Este” Vanghelie să facă figurație la Consiliul Extraordinar al partidului. Ei bine, uitați aici o replică genială, ce conține doleanța principală a acestora:

“Vrem să fie onorat onorariul către acești oameni care-și duc zilele de pe o zi pe alta!”

Morala: Iarna nu-i ca vara, proști avem în toată țara!

Pe curând, cititorule drag, și stay out of trouble!

Post to Twitter

Pagina Urmatoare »