Nu suport să fiu luat de prost. Chiar dacă aș fi! Nu suport această mentalitate a anumitor persoane cu care, de voie – de nevoie, trebuie să intru în contact, că dacă eu am nevoie sau depind de un serviciu de la ele, mă pot înjosi cum vor. Ieri mi s-a întâmplat asta, și nu o dată, nici de două, ci în trei rânduri, aproape expres ca să îmi demonstreze că eu, ca și client, sunt nul, și că ei, deși sunt plătiți să facă un lucru, îl fac să pară un serviciu deosebit cu care ne blagoslovesc.
Trebuia, ieri, să merg să ridic o diplomă de la facultate. Procedeul era acesta: mă duc la secretariar între 9 și 11, las buletinul, apoi iese o secretară, îmi înapoiază buletinul și îmi dă o foaie matricolă, cu care merg la alt secretariat, cu același orar de funcționare, las foaia matricolă și revin la ora 14 să ridic foaia matricolă și diploma de licență. Clar CA Cristalul! Acum să vă povestesc și varianta mai puțin idealizată. Ajung la facultate la 10. La ușa secretariatului vreo 10 studenți. Sunt sfătuit să intru și să las buletinul. Intru în secretariat, unde secretara îmi ia buletinul și mă invită nepoliticos afară, de parcă aș fi intenționat să stau acolo pe capul ei până m-ar fi rezolvat. La ușa secretariatului, aștept îndelung, în picioare. Nu poți să te duci în vreo sală, să stai jos, că nu știi când iese și te strigă, și dacă nu ești acolo prezent când te-a strigat, draci mănânci, nimeni nu te mai spală de porcăiala de la gura ei. Din când în când se mai deschide ușa secretariatului: înauntru fetele râd, mănâncă saleuri și beau cafele. Niciuna nu se vede scriind sau lucrând la calculator. Se muncește intens, deci. Din când în când mai iese secretara noastră. Se duce la WC, probabil să scoată cafeaua, apoi revine mai fericită. Ne bucurăm și noi în sinea noastră, poate se apucă de treabă acuma. Mai iese să vorbească la telefon de vreo două ori. Prima oară e Fănel, Fănel care e nebun, din câte prindem noi: ”Măi Fănele, ce nebun ești tu!” A doua oară nu știm cine mai e, dar oricine ar fi, în caz că nu e nebun, e sigur înjurat…de noi! La intervale mari mai cheamă câte un student să îi elibereze actele. Se face 11, se termină programul și aici, dar și la al doilea secretariat la care trăgeam absurda nădejde că ajung în decursul aceleiași zile. Studenții încep să se agite pe la ușa. Unii emit ipoteza că ni se vor returna buletinele (fără foile matricole) și că vom fi rugați să revenim în altă zi. Teoria e infirmată repede de secretara care ne mai cheamă înăuntru tot câte unu-doi, la intervale lungi de timp. Pe la 12:30 ne primim și noi actele. Fug la celălalt secretariat. Le voi explica de ce am întârziat, iar doamnele de acolo, cu siguranță niște drăguțe, îmi vor primi foaia matricolă cu brațele deschise. Dar pe ușa lor scrie cu litere mari: Program cu publicul 9-11. Va rugăm nu deranjați în afara orelor de program! E 12:30, cam în afara orelor de program cu o aruncătură de băț, dar acum ce să îi fac? Ciocăn ușor și dau să intru în Iad, dar ușa închisă. Doamnele se aud înăuntru, dar nu mai deschid ușa pentru toți întârziații…Plec cu coada între picioare, supărat că voi mai pierde o zi pentru același lucru și săptămâna viitoare.
Pe drumul spre casa trec pe la bancă. Cu ăștia mă înțeleg ca turcii cu tătarii. Am încercat să îmi leg cardul de la ei de contul Paypal, dar nu am reușit. Le-am dat mail celor de la Paypal, care m-au sfătuit să merg să întreb la bancă. Am mers la bancă, unde, după ce i-am explicat în fir-a-păr situația, candidă ca Fecioara Maria, fetița de la ghișeu mi-a spus că au alt card care se pretează la astfel de tranzacții. Bine, vreau dintr-ăla! După o săptămână de așteptare, merg să îmi ridic cardul Ajuns acasă cu el, primul lucru – deschid Paypal. Rahat, nici cardul ăsta nu merge. Sun la Relații clienți, la bancă. Cer lămuriri. Da, trebuie să mă duc înapoi la oficiul de unde am ridicat cardul și să îi spun lu tanti de acolo că vreau să fac plăți nesecurizate, prin Paypal, și să mă pună să semnez ceva, să dau o declarație, ceva de genul. Mai mult pentru sufletul meu, i-am spus lui nenea de la telefon că eu am mai fost la sucursala respectivă, și că i-am mai spus o dată domnișoarei că îmi trebuie cardul pentru Paypal. De ce nu a putut să îmi spună de la început ce trebuie să fac, și nu să mă pună să îmi fac alt card, să pierd o săptămână, să dau telefoane și, în general, să mă dau de ceasul morții că poate nu fac eu ceva bine și de aia nu reușesc. Amabil, domnul și-a cerut scuze în numele domnișoarei de la ghișeu, dar tot la dânsa trebuie să mă duc. Asta e, până la urmă eu sunt interesat, nu?
Și ca să pună capac acestei zile perfecte, am mai fost și anunțat că excursia de Paște în care trebuia să plec (integral plătită) a fost anulată. Nu e mare brânză, cu 10 zile înainte de Paște, apucă-te și caută altceva, totul e la suprapreț, plus că au mai rămas doar cele mai proaste oferte. La asta adună cele câteva săptămâni, ca să nu zic luni, în care cei de la agenție mi-au ținut banii. Acum o să mi-i trimită înapoi, dar oare n-ar trebui să le cer și dobândă?
Morala: Clientul nostru, sclavul nostru!
Pe curând, cititorule drag, și stay out of trouble!
