Licuriciul Orb

Adio, deci, pe curand

licuriciu — Tue, 12 Jul 2011 07:27:13 +0000

M-am tot gândit cum o să fac chestia asta, ce discursuri o să țin, dacă o să vă povestesc despre mine sau despre Licu, despre parcursul meu internautic, despre frici și speranțe, despre temeri și curaj, despre fapte bune și altele asemenea. Nu îmi e ușor (deloc) să renunț la 2+ ani, ani contorizați în suișuri și coborâșuri, în cunoscuți, colegi și prieteni de internet, în campanii și povești, în opinii și sentimente, în bani (investiți sau câștigați), în beri ciocnite virtual și nopți nedormite, într-un minim html învățat și câte și mai câte.

Dar omul vine, stă o leacă și mai și pleacă. Și-apoi mie mi-a venit timpul să mă duc spre Valinorul meu. :)

Cât despre chestiunile tehnice, blogul o să mai stea în picioare o perioadă (nu m-am gândit cât, nici de ce), iar pe mine o să mă mai găsiți pe StumbleUpon, pe Fain@Polimedia.us și pe Tumblr. Apoi o să renunț și la ele, dar încet, ca drogații. Singura chestie pe care îmi pare tre rău că nu am apucat să o duc la capăt e asta.

Păi cam asta fuse și se duse. Nu o mai lungesc, că încep să mă înmoi. Fără morală, parcă nu mai sunt în măsura să vă dau sfaturi. Licu a părăsit clădirea.

Cititorule drag, stay out of trouble! :)

Biciclete rad in soare argintii

licuriciu — Sun, 26 Jun 2011 08:11:22 +0000

Citeam pe Wikipedia că fix în ziua asta, acum 192 de ani, a fost patentată bicicleta.

Craiova, 192 de ani mai târziu:

CIRCULATIA SI ACCESUL MOPEDELOR SI A BICICLETELOR PE DRUMURILE PUBLICE DIN MUNICIPIUL CRAIOVA
Art.1. Prin moped se intelege vehiculul cu doua sau trei roti a carui viteza maxima nu poate depasi 45 km/ora si care este echipat cu un motor cu ardere interna, cu aprindere prin scinteie, cu o capacitate cilindrica ce nu depaseste 50 cm3, sau cu un motor electric de cel mult 4 kw;

Art.2. Se interzice circulatia in municipiul Craiova a mopedelor si a bicicletelor in perimetrul delimitat de strazile :
* Nord * Calea Bucuresti – inclusiv
* Vest * str. Iancu Jianu, str. Brestei, str. Libertatii, str. Bibescu, B*dul 1 Mai * inclusiv;
* Sud – str. Marin Sorescu, B*dul Gh. Chitu – inclusiv;
* Est – str. Caracal, str. Aries, str. Imparatul Traian, str. Horia – inclusiv;
Art.3. Se interzice circulatia mopedelor si a bicicletelor pe aleile din parcurile si gradinile publice din municipiul Craiova, cu exceptia aleilor si/sau locurilor semnalizate in acest sens;
Art.4. Nerespectarea prevederilor art.2 si art.3 se sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre 100 si 150 lei.

Cum străzile de mai sus delimitează fix tot orașul, iar cum alei sau locuri semnalizate în sensul circulației bicicletelor nu există, s-au gândit edilii Craiovei să dea drumul la biciclete de la intrarea în Parcul Romanescu până la Velodrom și pe acesta inclusiv. Adică pe o porțiune de drum de 50m și pe o căldare în cerc, bătută de soare; asta pe lângă faptul că nu ai cum să ajungi (comod) cu bicicleta până la zona indicată. Adică au făcut fix un mare fâs.

Cu mulțumirile de rigoare că ajuți, sperăm noi, ca și orașul nostru să se civilizeze, te rog să semnezi petiția Liber la biciclete, care a strâns deja aproape 300 de semnături! :)

Morala: Prietenul adevărat la biciclete se cunoaște!

Pe curând, cititorule drag, și stay out of trouble!

E normal

licuriciu — Sat, 25 Jun 2011 12:27:45 +0000

E normal ca (doar) femeile să aibă asemenea curiozități? Domnilor, ce se întâmplă cu noi? Oare suntem mai puțin panicoși sau deja avem răspunsul la toate întrebările? :P

Lăsând gluma deoparte și chestiile fizice (gen durutul sânilor sau al burții), nu există lucruri normale și anormale, doar obișnuite sau nu, acceptate la scară largă sau nu. Vă invit să fiți deschiși… :)

Morala: “How can a woman be expected to be happy with a man who insists on treating her as if she were a perfectly normal human being?” – Oscar Wilde

Pe curând, cititorule drag, și stay out of trouble!

Un gand brusc despre ZeList

licuriciu — Thu, 23 Jun 2011 20:16:34 +0000

Mi-a venit un gând brusc despre ZeList, și, cum mi-e frică să nu-l uit dacă nu-l pun pe foaie, uite-mă cum îl scriu!

Din când în gând mai intru pe site să îmi verific ascendentul (mai rar) sau descendentul (din ce în ce mai des). Mai arunc un ochi să văd cine a mai pus / scos vreun link și privesc, cu nostalgie, poziția 218 (care cred că e the best I’ve ever had) din 4 ianuarie 2011 (nu știu ce a fost atunci, că nici măcar nu eram acasă :P). În fine, și pentru că sunt un ciudat, mă mai uit la evoluția altor câtorva bloguri/siteuri față de care am o prietenie sinceră și nestrămutată sau caut după anumite cuvinte cheie din titlul respectivelor (ex: Craiova). Și dând eu cu nasul de blogul prietenilor de la craiova.ro, uite că bag seamă ce evoluție a rankului fantastică de peste 3800 de poziții au avut.

Și acum gândul brusc. Vreau să sortez blogurile listate în Ze Top după numărul de poziții câștigate / pierdute. Se poate? Mersi! :)

Morala: Nimeni nu mai este trist când vorbește de ZeList! :P
Pe curând, cititorule drag, și stay out of trouble!

Stat vs privat. Un exemplu

licuriciu — Sat, 18 Jun 2011 13:36:05 +0000

Nu sunt eu un mare filozof, dar, din cunoștințele pe care le am, concurența stat – privat se desfășoară astfel (cel puțin în România): se ia una bucată companie de stat existentă din timpuri imemoriale, inertă și rezistentă la schimbare; se ia una bucată companie privată din același sector de activitate; compania privată vine pe piață cu prețuri mai mici, cu produse mai bune, cu personal mai bine pregătit / mai serviabil etc (sau maxim cu prețuri egale sau ușor mai mari, dar cu diferență majoră observabilă în ceea ce privește serviciile oferite); compania privată se impune pe piață și îi ia fața celei de stat, care își continuă molcom existența, pe străvechiul principiu Timpul trece, leafa mergem, noi cu drag lucrăm!

Acum, bănuiesc că toată lumea știe că Bănia e un oraș ca-niciun-altul, așa că nu ar trebui să ne mire că în Craiova e, ca să continuăm exemplul de mai sus, chiar compania de stat cea care, pe lângă faptul că oferă servicii de calitate medie-spre-mică, mai și crește (fără motiv) prețurile practicate, făcându-le un mic vânt din pupă clienților către concurență. Dar să vorbim pe un caz concret.

Pe harta alăturată, magistral desenată de moi, imaginați-vă următoarea situație (încă în vigoare). Dintr-o stație din cartierul Craiovița Nouă porneau două trasee de autobuze ale Regiei Autonome de Transport: 1R (ce ocolea, în mare, Craiova, pornind spre sud) și 2R (care făcea exact același traseu, dar în sens invers, pornind întâi spre nord) (sau invers, 1R pe nord si 2 pe sud. irelevant, oricum). Prețul unui bilet era, dacă nu mă înșel eu, 2 lei de la gheretă, 2,5 de la șofer. Pe același traseu, o firmă privată condusă de niște arăbeți, frații Bacriz, băgase niște microbuze. Mai mici și mai înghesuite, ce-i drept, dar care circulau mai des, mergeau mai repede și mi se pare că aveau și biletele mai ieftine. Având de ales, mereu optam să aștept R-ul, fiindcă preferam să merg într-un autobuz mai mare și mai aerisit (eventual să prind și loc pe scaun), chiar dacă dădeam cu 50 de bani mai mult și ajungeam cu 10 minute mai târziu. O călătorie de la Gară (nord) până în Parc (sudul orașului), să zic, mă costa 5 lei și dura o oră (dus – întors, și prețul și durata).

Ieri, însă, citesc acest articol din Gazeta de Sud, în care Regia comunica faptul că, de la 1 iulie, 1R va acoperi doar nordul orașului (cu albastru pe hartă), tur-retur, iar 2R, sudul, tot tur și retur. Capetele de linie vor fi cele marcate cu X, respectiv Stația 15 și Stația MAT. Cu alte cuvinte, dacă mă sui la Gară în 1R, plătesc 2,5 lei, ajung la MAT, mă dau jos, aștept cât o fi de așteptat pe acolo, iau 2R, mai dau 2,5 lei, și îmi continui drumul spre Parc. Per total, călătoria (dus – întors) mă va costa 10 lei și va dura 2 ore. În tot acest timp, pe lângă mândrele R-uri vor zburda vesele micile Bacriz-uri, care vor continua să ducă oamenii prin tot orașul la jumătate de preț.

Și-atunci mă-ntreb, ce rost mai are să-și angajeze firmele private strategi, experți și specialiști, atunci când statul, la start, începe întâi să alerge în direcția opusă…?

Morala: Statul român = Cooperativa Munca … pentru Alții.

Pe curând, cititorule drag, și stay out of trouble!

Doi

licuriciu — Thu, 16 Jun 2011 07:19:08 +0000

Astăzi e, din nou, liber la cadouri, urări, încurajări, dar și critici constructive. Astăzi se împlinesc doi anișori de când am pornit la drum în lumea virtuală, drum pe care am avut onoarea să merg alături de mulți oameni de la care am învățat câte ceva din tainele internetului. Am scris, am citit, am comentat, pe alocuri m-am agitat, unele lucruri m-au bucurat, altele m-au întristat sau enervat de-a dreptul. Prin tot ce am făcut, însă, am încercat să fiu amuzant, sincer, vertical și imparțial. Am vrut (și vreau în continuare) ca blogul meu să fie ca un jurnal fără autor, pe care îl găsiți aruncat pe plajă și pe care îl răsfoiți, gândindu-vă la omul care a scris, dar fără să căutați să-l descoperiți sau cunoașteți.

Nu știu dacă am scris mult sau puțin (în 2 ani doar vreo 400+ de articole), bine sau prost, frumos sau urât. Nu știu dacă am scris vreun articol care să vă fi rămas în minte; nici dacă am făcut ceva pentru care să vă amintiți de mine. Mă gândeam, cu ocazia aniversării, să realizez un Top 10 al celor mai bune articole de pe licuriciulorb.com. Am răsfoit câteva pagini, apoi m-am oprit. Pentru mine toate înseamnă ceva; dacă nu aș fi considerat că merită, nu le-aș fi publicat de la început. Așa că mingea e în terenul vostru, cititori și comentatori dragi. În doi ani de scris, ce (articol, înițiativă, sfat etc) ați apreciat cel mai tare la Licu, aka prietenul meu schizo? :P

Eu vă mulțumesc, oricum, tuturor celor care m-ați citit/mă citiți/mă veți citi, idem pentru cei cu care am schimbat câteva vorbe (fie ele și doar online), și sper să mă ridic la înălțimea așteptărilor și pentru al treilea an de blogging, în care pășesc astăzi.

Morala: De câte ori ne gândim că o nouă aniversare înseamnă, de fapt, o aniversare mai puțin? – Radu Herjeu.

Pe curând, cititorule drag, și stay out of trouble!

Reclame inteligente

licuriciu — Tue, 14 Jun 2011 18:30:52 +0000

Sunt ultra-extaziat de fiecare dată când descopăr la TV/pe internet o reclamă inteligentă. Mă bucur atât de produs, cât și de gândul că mai există, încă, oameni inteligenți, amuzanți și creativi pe lume. Nu e deloc ușor să găsești idei noi de promovare a unui produs sau să construiești ceva original pe baza altor informații vetuste.

De reclama de mai jos am dat din greșeală, dar m-a captivat de la început. Nu are rost să vă spun cât am râs când am aflat ce produs promova. :)) Enjoy!

Morala: Creativitatea este acea activitate chinuitoare la care trebuie să apelezi atunci când nu mai ai după ce să te inspiri. – Maricel Popa

Pe curând, cititorule drag, și stay out of trouble!

Despre pepeni

licuriciu — Mon, 13 Jun 2011 08:29:43 +0000

Îmi plac fructele. Aproape toate, și zic aproape pentru că sunt convins că există destule pe care nu le-am gustat și care e posibil să nu îmi placă (a, și nici avocado ăla nu prea e pe gustul meu). Dar dintre cele autohtone, care cresc prin pomii și curțile patriei (nu mai zic de livezi, că nu prea avem nimic organizat), nu fac nazuri. C-or fi mere, pere, în panere, prune bune și alune, și gutui amărui cu puf galben ca de pui, toate sunt pe gustul meu și îmi delectează pupilele gustative. Dar dintre toate, nu pot să vă explic ce pasiune absconsă am pentru pepeni (pepenii galbeni, nu lubenițe :D).

Și pepenii au problemele lor. Unii îs mai fazi și mai înecăcioși și, deși-s buni și parfumați și ei, nu prea mă încântă. Mie îmi plac ăia apoși, rotunzi și mici. Cantalupii! Să poți să îi cuprinzi în mână și să îi duci mândru acasă. Să te adapi și să îți ostoiești setea din sucul lor. Să te îmbete aroma. Să muști sălbatic din felie, murdărindu-te până la urechi, refulându-ți nevoia primitivă de a sfăși cu dinții. Să-ți desfeți gura cu miezul lor dulce. Să-ți treacă de sete, de foame, de dulce și de poftă. Să te simți eliberat prin puterea fructelor!

Și se pare că nu-s eu singurul căruia îi plac…pepenii! Niște prieteni de-ai mei s-au mutat de ceva vreme în țara cocoșului galic. El cu serviciu, ea după el, casnică. Ea, femeie bine făcută, blondină cu aranjamente convenabile la etaj, airbag-uri de mare angajament. Pentru cei cu probleme de subtilitate, încerc să vă spun că doamna are niște sâni destul de bine dezvoltați, pe care îi și etalează cu mândrie de câte ori are ocazia. Într-o zi, pregătindu-se doamna să meargă la piață să cumpere niște fructe, de care avea poftă, caută în dicționar cum se întreabă prin Francia cât costă?, cum se spun numele fructelor respective, etc. Să nu meargă nepregătită la piață, să vorbească limba semnelor pe acolo. Și o ia dânsă din tarabă în tarabă până ajunge la un marocan care vindea fructe. În grămada de pepeni, doi după sufletul ei. Ia unul într-o mână, unul într-alta, îi ridică așa cum țin aruncătorii de greutate bilele, în dreptul pieptului. Între pepeni, decolteul-decolteu. Întreabă: Cât costă pepenii ăștia doi? Marocanul îi răspunde: Cei de pe margine, 2 euro; cei din mijloc n-au echivalent! :)))

PS: haideți, râdeți, că intenționat am scris pupile gustative, în loc de papile, dar voiam să vad care săriți cu critica înainte să terminați de citit articolul! :P

Morala: Bărbaților le plac fructele. Avem și motiv! :))

Pe curând, cititorule drag, și stay out of trouble!

Dimineti ca asta

licuriciu — Sun, 12 Jun 2011 06:31:13 +0000

Bărbații, în general, cel puțin declarativ, vor să fie independenți (a se citi liberi) cât mai mult posibil. Domnișoarelor și doamnelor, nu e din cauză că nu vă iubim suficient de mult cât să ne împărțim viața la doi cu voi, ci pentru că vrem să mai copilărim puțin, vrem să mai prelungim puțin acea senzație de lipsă de limite, de decizie luată și asumată doar de noi. Însă există momente când am arunca toată libertatea la coș, tânjind după altceva.

Dimineți ca asta mă fac să vreau acel altceva. În dimineața asta în camera mea e cald, în patul meu e cald, în cearșaful meu e cald, eu sunt cald, pentru că lângă mine stă boțul meu drag de om, sau dragul meu boț de om, sau boțul meu de om drag, care emană căldură prin toți porii. Și liniște, deși câteodată mai pufăie prin somn. Altfel de liniște. Boțul de om de lângă mine își pune capul pe brațul meu și nu și-l ia nici măcar când amorțeala mă împiedică să-l mai simt. Încerc să îi ridic căpșorul cu cealaltă mână, ușor, fără să o trezesc, și să i-l pun pe pernă, dar tot pieptul meu e mai bun, și mâna tot amorțită. Când mă întorc spre ea, se întoarce și ea spre mine, lovindu-ne-n genunchi. Îmi place că până și-n somn are voință proprie. :))

Acum se foiește aici în stânga-mi. O să termin repede postarea și o să închid calculatorul înainte să se trezească. Apoi o să o iau în brațe și o să o mângâi pe păr până o să uite sunetul tastelor care scriau despre ea. Iar ziua o vom crea împreună. Dimineți ca asta vă doresc tuturor; în fiecare dimineață!

Morala: “Viitorul meu începe când mă trezesc în fiecare dimineaţă… În fiecare zi găsesc să fac ceva creativ cu viaţa mea.” – Miles Davis

Pe curând, cititorule drag, și stay out of trouble!

Cand da boala

licuriciu — Sat, 11 Jun 2011 11:01:44 +0000

Urăsc cu putere zilele de bolit. Urăsc să-mi fie rau, senzația aia de sleire de puteri. Dar îmi place, pe de o mică parte, să mă cocoloșească cineva. Detest mirosul de ceai de menta, și pâinea prăjită – prin asociere. Dar îmi place că mi le aduce mama la pat, că se așează pe marginea lui și mă mângâie pe păr și se uită la mine cu milă și îmi zice: ooofff, nărodul mamii, de parcă eu aș fi de vină că-s bolnav.

Boala în general este cel mai bun instrument cu care cineva poate cuantifica măsura în care un prieten îi este prieten. Nu mă refer la răceli sau instabilități stomacale de 2 zile, cum am avut eu, ci la bolile pe termen mai lung. Când dă boala și ești obligat să stai în pat, când aerul din camera ta își schimbă consistența, când lipsa poftei de mâncare se transpune în obraji supți și cearcăne adânci. Ăsta e testul prieteniei adevărat. Se înțelege că cel de departe (și mă refer aici la străinătățuri și alte orașe) nu o să vină să te viziteze, ci o să te sune la telefon, dar cel de aproape ce scuză poate avea? Uneori suntem pigmei, ne speriem de urât și de rău tocmai când ar trebui, cu zâmbetul pe buze, să le gonim. Pentru că nu știm ce efect poate să aibă o ușă deschisă și un cap zâmbitor băgat în camera unui bolnav… :)

Morala: Nu există boli incurabile, ci doar oameni incurabili. Bernie Siegel

Pe curând, cititorule drag, și stay out of trouble!

Licuriciul Orb

Adio, deci, pe curand

Related Posts:

Biciclete rad in soare argintii

Related Posts:

E normal

Related Posts:

Un gand brusc despre ZeList

Related Posts:

Stat vs privat. Un exemplu

Related Posts:

Doi

Related Posts:

Reclame inteligente

Related Posts:

Despre pepeni

Related Posts:

Dimineti ca asta

Related Posts:

Cand da boala

Related Posts: