Barbati la cratita
Menționam în acest articol mai vechi că nu înțeleg bărbații care se dau înapoi de la treburile casei, incluzând aici tot ce ține de gospodărit: gătit, făcut curat, călcat, spălat, etc. Ei bine, ieri și azi m-am întrecut pe mine însumi (iară eu mi-s o frunce, deci imaginați-vă cât de greu este să mă autodepășesc) la capitolul culinar. Să vă iesplic
Ieri mi-a venit poftă de ceva ușor dar sățios în același timp. Ușor, în mintea mea, mă duce cu gândul la salată, deci am decis să fac o salată îndestulătoare. Am ales cel mai mare castron din casă și l-am luat ca etalon – dacă la sfârșitul experimentului ar fi fost plin, era tocmai bine! Am tocat o varză mică, 2 morcovi, câteva roșii, un castravete și un măr verde și le-am amestecat. Am plusat cu o mână de boabe de porumb, și deja începuse să îmi plouă în gură numai după cât de bine arăta cominația de culori. Am deschis frigiderul să văd ce aș mai fi putut găsi, eligibil pentru a lua parte la mega-proiectul culinar. Brânză feta. Super! Am aruncat doi căței de usturoi tocați mărunt-mărunt și am dres totul cu ulei și zeama de la o jumătate de lămâie. După ce că, estetic vorbind, era o bijuterie de salată, gustul l-a înduplecat până și pe tiranul meu tată să exclame că e cea mai bună salată pe care a mâncat-o în viața lui.
Laudele mi-au dat aripi și astăzi am trecut la ceva mai consistent: paste! No, pastele oricine le poate fierbe, dar în sos stă magia. Am călit ingredientul magic (îi voi dezvălui identitatea și povestea mai spre sfârșit), roșii cu puțină ceapă și un pic de usturoi. În amestecul cu pricina am prăjit cârnăciorii și ciupercile. Am adăugat apă și un pliculeț de praf de la Maggi (nu fac reclamă, dar mi se pare că dă un gust special sosului). După ce am amestecat cu pastele, am ras niște cașcaval pe deasupra – ador cum se înmoaie și întinde, leneș ca o pisică. Și a fost buuun! A doua zi la rând, I rocked the house
Acum să vă spun care este ingredientul magic. Ei bine…este unul pe care nu l-am mai pus până astăzi la sosul de paste. Mi-a fost recomandat cu căldură și am zis să încerc, mai ales că am găsit o bucată rebegită prin frigider. Altceva decât să aibă un gust oribil, caz în care oricum aș fi mâncat, la ce foame îmi era, nu se putea întâmpla. Așa că am pus ardei gras
Morala: La gătit Licu e as, dacă pune ardei gras!
Pe curând, cititorule drag, și stay out of trouble!












