Nu sunt eu un mare filozof, dar, din cunoștințele pe care le am, concurența stat – privat se desfășoară astfel (cel puțin în România): se ia una bucată companie de stat existentă din timpuri imemoriale, inertă și rezistentă la schimbare; se ia una bucată companie privată din același sector de activitate; compania privată vine pe piață cu prețuri mai mici, cu produse mai bune, cu personal mai bine pregătit / mai serviabil etc (sau maxim cu prețuri egale sau ușor mai mari, dar cu diferență majoră observabilă în ceea ce privește serviciile oferite); compania privată se impune pe piață și îi ia fața celei de stat, care își continuă molcom existența, pe străvechiul principiu Timpul trece, leafa mergem, noi cu drag lucrăm!
Acum, bănuiesc că toată lumea știe că Bănia e un oraș ca-niciun-altul, așa că nu ar trebui să ne mire că în Craiova e, ca să continuăm exemplul de mai sus, chiar compania de stat cea care, pe lângă faptul că oferă servicii de calitate medie-spre-mică, mai și crește (fără motiv) prețurile practicate, făcându-le un mic vânt din pupă clienților către concurență. Dar să vorbim pe un caz concret.
Pe harta alăturată, magistral desenată de moi, imaginați-vă următoarea situație (încă în vigoare). Dintr-o stație din cartierul Craiovița Nouă porneau două trasee de autobuze ale Regiei Autonome de Transport: 1R (ce ocolea, în mare, Craiova, pornind spre sud) și 2R (care făcea exact același traseu, dar în sens invers, pornind întâi sp
re nord) (sau invers, 1R pe nord si 2 pe sud. irelevant, oricum). Prețul unui bilet era, dacă nu mă înșel eu, 2 lei de la gheretă, 2,5 de la șofer. Pe același traseu, o firmă privată condusă de niște arăbeți, frații Bacriz, băgase niște microbuze. Mai mici și mai înghesuite, ce-i drept, dar care circulau mai des, mergeau mai repede și mi se pare că aveau și biletele mai ieftine. Având de ales, mereu optam să aștept R-ul, fiindcă preferam să merg într-un autobuz mai mare și mai aerisit (eventual să prind și loc pe scaun), chiar dacă dădeam cu 50 de bani mai mult și ajungeam cu 10 minute mai târziu. O călătorie de la Gară (nord) până în Parc (sudul orașului), să zic, mă costa 5 lei și dura o oră (dus – întors, și prețul și durata).
Ieri, însă, citesc acest articol din Gazeta de Sud, în care Regia comunica faptul că, de la 1 iulie, 1R va acoperi doar nordul orașului (cu albastru pe hartă), tur-retur, iar 2R, sudul, tot tur și retur. Capetele de linie vor fi cele marcate cu X, respectiv Stația 15 și Stația MAT. Cu alte cuvinte, dacă mă sui la Gară în 1R, plătesc 2,5 lei, ajung la MAT, mă dau jos, aștept cât o fi de așteptat pe acolo, iau 2R, mai dau 2,5 lei, și îmi continui drumul spre Parc. Per total, călătoria (dus – întors) mă va costa 10 lei și va dura 2 ore. În tot acest timp, pe lângă mândrele R-uri vor zburda vesele micile Bacriz-uri, care vor continua să ducă oamenii prin tot orașul la jumătate de preț.
Și-atunci mă-ntreb, ce rost mai are să-și angajeze firmele private strategi, experți și specialiști, atunci când statul, la start, începe întâi să alerge în direcția opusă…?
Morala: Statul român = Cooperativa Munca … pentru Alții.
Pe curând, cititorule drag, și stay out of trouble!
